Definiții pentru scrâșni

SCRÂȘNÍ, scrâșnesc, vb. IV. Intranz. 1. A strânge fălcile și a freca dinții de jos cu cei de sus, făcând să se audă un zgomot caracteristic (în momente de furie, de durere etc.). ◊ Tranz. Își scrâșnea dinții. ♦ Fig. A rosti, a spune ceva printre dinți cu ură, cu mânie. 2. P. gener. A produce un zgomot scârțâitor; a scârțâi. [Var.: (reg.) crâșní vb. IV.] – Din bg. skărša, scr. scršiti.

A SCRÂŞN//Í ~ésc intranz. 1) A-şi contracta cu putere fălcile, frecând dinţii de jos cu cei de sus şi producând un scârţâit specific (ca manifestare a furiei sau durerii). 2) fig. A articula sunetele printre dinţi (de mânie sau de ură). 3) A produce un zgomot scârţâitor (ca rezultat al frecării sub presiune). Zăpada ~eşte sub picioare. /<sl. skružitati, bulg. skărša, sb. skršiti