Definiții pentru spintecă

SPINTECÁ, spíntec, vb. I. Tranz. 1. A despica cu un instrument ascuțit trupul (sau o parte a trupului) unei ființe, printr-o tăietură lungă și adâncă. ♦ Tranz. și refl. recipr. A (se) înjunghia, a (se) ucide (prin înjunghiere). ♦ A despica un material fibros, metalic etc. în lungul fibrelor, al direcției de orientare a cristalelor etc. 2. Fig. A străbate spațiul (cu iuțeală). 3. A sfâșia, a rupe (haine, stofe). – Lat. *expanticare (< pantex).

A SPINTECÁ spíntec tranz. 1) A desface printr-o tăietură adâncă şi lungă (cu ceva ascuţit); a despica; a crăpa. 2) A ucide sau a răni cu o armă albă (cuţit, pumnal etc.); a tăia; a înjunghia. 3) (un material fibros) A tăia în lung. 4) (aerul, valurile etc.) A străbate cu o viteză deosebită; a despica; a tăia. /<lat. expanticare

A SE SPINTECÁ mă spíntec intranz. A face (concomitent) schimb de tăieturi lungi şi adânci (cu cineva). /<lat. expanticare