Definiții pentru strâmbi
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru strâmbi:
STRÂMB, -Ă, strâmbi, -e, adj., adv. I. Adj. 1. (Despre lucruri) Care prezintă neregularități sau abateri de la forma normală, dreaptă; diform. ♦ (Despre drumuri) Lipsit de aliniere, cotit, întortocheat. 2. Lăsat sau căzut într-o parte; aplecat, înclinat. ♦ (Despre oameni sau părți ale corpului lor) Încovoiat, îndoit, gârbovit; adus de șale; p. ext. deformat, pocit. 3. Fig. Nedrept, injust, incorect. ♦ Făcut pentru a înșela. II. Adv. 1. Cu spatele încovoiat sau cu corpul aplecat într-o parte, sucit. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) strâmb și a judeca drept = a recunoaște adevărul. 2. Într-o parte, pieziș; p. ext. în neorânduială, dezordonat. ◊ Expr. A râde (sau a surâde, a zâmbi) strâmb = a râde (sau a surâde, a zâmbi) în silă, forțat, nesincer. A privi (sau a se uita) strâmb = a privi, a se uita urât, dușmănos. A călca strâmb = a avea o comportare incorectă, imorală. 3. În mod fals, mincinos, neadevărat. – Lat. pop. strambus (=strabus).
STRÂMBÁ, strâmb, vb. I. 1. Tranz. A face ca ceva să nu mai fie drept, a da o poziție strâmbă; a îndoi, a încovoia, a curba. 2. Tranz. A face să devieze de la poziția normală, a apleca într-o parte. ◊ Expr. (Fam.) A strâmba (cuiva) gâtul = a suci (cuiva) gâtul. A-și strâmba gâtul sau (refl.) a i se strâmba cuiva gâtul = a ține capul sau gâtul într-o poziție forțată, sucită, pentru a putea privi într-o anumită direcție. 3. Refl. și tranz. A (se) schimonosi, a (se) deforma (la față) în urma unei boli, a unui accident sau ca expresie a unui sentiment de durere, de dispreț, de nemulțumire etc. ♦ Expr. (Refl.) A se strâmba de râs = a râde cu mare poftă, a se prăpădi de râs.(Intranz.) A strâmba din nas = a-și arăta nemulțumirea, dezaprobarea sau disprețul printr-o mișcare caracteristică a feței. ♦ Tranz. A imita în batjocură fizionomia, mimica cuiva. ♦ Refl. Fig. A face mofturi, a se fandosi. – Din strâmb.
STRÂMB1 adv. 1) (în opoziţie cu drept) Cu deviere de la poziţia normală; într-o parte. A merge ~. A creşte ~. ♢ A sta (sau a şedea) ~ şi a judeca drept a se comporta cum se cuvine, indiferent de condiţii. A râde (sau a zâmbi, a surâde) ~ a râde (sau a zâmbi, a surâde) forţat. A se uita ~ a privi cu ochii răi. A călca ~ a apuca pe o cale greşită. 2) fig. În mod neadevărat, mincinos. A vorbi ~. /<lat. strambus
STRÂMB2 ~ă (~i, ~e) 1) (în opoziţie cu drept) Care nu este drept; înclinat, lăsat pe o parte. Perete ~. ♢ Mărturie ~ă mărturie care nu corespunde adevărului. 2) (despre persoane sau despre părţi ale corpului lor) Care are un defect fizic; deformat. Picioare ~e. Gură ~ă. /<lat. strambus
A STRÂMBÁ strâmb 1. tranz. 1) A face să se strâmbe. ♢ ~ (sau a muta) cuiva fălcile a trage cuiva o bătaie zdravănă. 2) (persoane) A imita în batjocură; a lua în râs prin imitare. 2. intranz. : ~ din nas (sau din buze) a-şi manifesta nemulţumirea, dispreţul sau dezaprobarea printr-o mişcare caracteristică a feţei. /Din strâmb
A SE STRÂMBÁ mă strâmb intranz. 1) A pierde forma sau poziţia iniţială. 2) (despre persoane) A-şi schimba expresia normală a feţei (în mod voit sau involuntar); a face grimase; a se schimonosi; a se sluţi. 3) fig. fam. A avea o comportare pretenţioasă; a face mofturi; a se sclifosi; a se fandosi; a se fasoli. /Din strâmb
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)STRÂMBÁ, strâmb, vb. I. 1. Tranz. A face ca ceva să nu mai fie drept, a da o poziție strâmbă; a îndoi, a încovoia, a curba. 2. Tranz. A face să devieze de la poziția normală, a apleca într-o parte. ◊ Expr. (Fam.) A strâmba (cuiva) gâtul = a suci (cuiva) gâtul. A-și strâmba gâtul sau (refl.) a i se strâmba cuiva gâtul = a ține capul sau gâtul într-o poziție forțată, sucită, pentru a putea privi într-o anumită direcție. 3. Refl. și tranz. A (se) schimonosi, a (se) deforma (la față) în urma unei boli, a unui accident sau ca expresie a unui sentiment de durere, de dispreț, de nemulțumire etc. ♦ Expr. (Refl.) A se strâmba de râs = a râde cu mare poftă, a se prăpădi de râs.(Intranz.) A strâmba din nas = a-și arăta nemulțumirea, dezaprobarea sau disprețul printr-o mișcare caracteristică a feței. ♦ Tranz. A imita în batjocură fizionomia, mimica cuiva. ♦ Refl. Fig. A face mofturi, a se fandosi. – Din strâmb.
STRÂMB1 adv. 1) (în opoziţie cu drept) Cu deviere de la poziţia normală; într-o parte. A merge ~. A creşte ~. ♢ A sta (sau a şedea) ~ şi a judeca drept a se comporta cum se cuvine, indiferent de condiţii. A râde (sau a zâmbi, a surâde) ~ a râde (sau a zâmbi, a surâde) forţat. A se uita ~ a privi cu ochii răi. A călca ~ a apuca pe o cale greşită. 2) fig. În mod neadevărat, mincinos. A vorbi ~. /<lat. strambus
STRÂMB2 ~ă (~i, ~e) 1) (în opoziţie cu drept) Care nu este drept; înclinat, lăsat pe o parte. Perete ~. ♢ Mărturie ~ă mărturie care nu corespunde adevărului. 2) (despre persoane sau despre părţi ale corpului lor) Care are un defect fizic; deformat. Picioare ~e. Gură ~ă. /<lat. strambus
A STRÂMBÁ strâmb 1. tranz. 1) A face să se strâmbe. ♢ ~ (sau a muta) cuiva fălcile a trage cuiva o bătaie zdravănă. 2) (persoane) A imita în batjocură; a lua în râs prin imitare. 2. intranz. : ~ din nas (sau din buze) a-şi manifesta nemulţumirea, dispreţul sau dezaprobarea printr-o mişcare caracteristică a feţei. /Din strâmb
A SE STRÂMBÁ mă strâmb intranz. 1) A pierde forma sau poziţia iniţială. 2) (despre persoane) A-şi schimba expresia normală a feţei (în mod voit sau involuntar); a face grimase; a se schimonosi; a se sluţi. 3) fig. fam. A avea o comportare pretenţioasă; a face mofturi; a se sclifosi; a se fandosi; a se fasoli. /Din strâmb
Cuvântul "strâmbi" are 7 litere: B I M R S T Â
Nu au fost găsite anagrame pentru strâmbiCuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la strâmbi:
A - strâmbai
Cuvinte mai scurte formate din literele cuvântului strâmbi:
bir
sârbi
birt
trib
bis
bit
strâmb
sârb
bâr
bât
im
mi
mir
mirt
ritm
istm
simt
mit
mâi
ir
sir
tirs
rit
tir
si
ist
sit
mâr
râs
rât
st
Vezi cuvinte care încep cu strâmbi, cuvinte care se termină cu strâmbi sau cuvinte care conțin strâmbi