Definiții pentru stupiți

STUPÍ, stupésc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Reg.) A scuipa. ♦ Tranz. Spec. A scuipa sau a se face că scuipă în semn de batjocorire, de înjosire a cuiva. ♦ Tranz. A elimina un obiect aflat sau introdus în gură. ◊ Expr. A-și stupi sufletul (cu cineva) = a se chinui mult cu un om nepriceput sau îndărătnic. ♦ (Despre pisici) A-și încorda corpul într-un gest de apărare sau de atac, însoțit de un pufăit specific. – Probabil lat. *stupire (< *scuppire + sputare).

A STUP//Í ~ésc 1. tranz. pop. 1) (salivă, flegmă sau obiecte aflate în cavitatea bucală) A arunca din gură (cu ajutorul limbii şi al buzelor); a scuipa. ♢ A-şi ~ plămânii se spune despre tuberculoşi care tuşesc şi expectorează mult. ~ sânge a fi grav bolnav (de tuberculoză). A-şi ~ sufletul a se chinui mult cu o persoană nepricepută sau neînţelegătoare ori cu un lucru plictisitor şi greu de făcut. 2) (persoane) A batjocori prin gestul stupitului; a scuipa. 3) (despre pisici) A scoate un pufăit specific însoţit de un gest de apărare. 2. intranz. A evacua saliva sau flegma din gură (cu ajutorul limbii şi al buzelor); a scuipa. /<lat. stupire

A SE STUP//Í mă ~ésc intranz. pop. A face (concomitent) schimb de batjocuri (cu cineva). /<lat. stupire