Definiții pentru subordonare
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru subordonare:
SUBORDONÁ, subordonez, vb. I. Tranz. A face ca cineva sau ceva să depindă de altcineva sau de altceva, a stabili o ordine de dependență de la inferior la superior. – Din fr. subordonner.
SUBORDONÁRE, subordonări, s. f. Acțiunea de a subordona și rezultatul ei; dependență. ♦ (Log.) Raport de concordanță între două noțiuni, de la noțiunea subordonată speciei la noțiunea gen. ♦ Raport sintactic între două elemente lingvistice (cuvinte, construcții, propoziții), dintre care unul depinde din punct de vedere gramatical de celălalt. ♦ Raport de ierarhie între organele puterii de stat sau între cele ale administrației de stat, ori între acestea și organele puterii care le-au ales, în temeiul căruia organul superior îndrumează și controlează activitatea organului inferior. – V. subordona.
A SUBORDON//Á ~éz tranz. A face să se supună ierarhic (de la inferior la superior). /<fr. subordonner, lat. subordinare, germ. subor-dinieren
SUBORDON//ÁRE ~ări f. 1) v. A SUBORDONA. 2) lingv. Raport sintactic de dependenţă gramaticală a unei propoziţii de altă propoziţie (sau a unui cuvânt de alt cuvânt). [G.-D. subordonării] /v. a subordona
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)SUBORDONÁRE, subordonări, s. f. Acțiunea de a subordona și rezultatul ei; dependență. ♦ (Log.) Raport de concordanță între două noțiuni, de la noțiunea subordonată speciei la noțiunea gen. ♦ Raport sintactic între două elemente lingvistice (cuvinte, construcții, propoziții), dintre care unul depinde din punct de vedere gramatical de celălalt. ♦ Raport de ierarhie între organele puterii de stat sau între cele ale administrației de stat, ori între acestea și organele puterii care le-au ales, în temeiul căruia organul superior îndrumează și controlează activitatea organului inferior. – V. subordona.
A SUBORDON//Á ~éz tranz. A face să se supună ierarhic (de la inferior la superior). /<fr. subordonner, lat. subordinare, germ. subor-dinieren
SUBORDON//ÁRE ~ări f. 1) v. A SUBORDONA. 2) lingv. Raport sintactic de dependenţă gramaticală a unei propoziţii de altă propoziţie (sau a unui cuvânt de alt cuvânt). [G.-D. subordonării] /v. a subordona
Cuvântul "subordonare" are 11 litere: A B D E N O O R R S U
Nu au fost găsite anagrame pentru subordonareCuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la subordonare:
A - subordonarea
Vezi cuvinte care încep cu subordonare, cuvinte care se termină cu subordonare sau cuvinte care conțin subordonare