Definiții pentru susținurăm

SUSȚÍNE, susțín, vb. III. 1. Tranz. A servi de suport (unui lucru); a sprijini. ♦ A ajuta, a sprijini pe cineva (ca să nu cadă). 2. Tranz. Fig. A lua o atitudine favorabilă față de o acțiune, de o cauză etc.; a sprijini; a apăra. 3. Tranz. Fig. A aduce argumente în sprijinul unui principiu, al unei teorii etc., a afirma cu tărie ceva, a proclama. ♦ A se prezenta la un examen sau la un concurs pentru a obține un titlu, un grad sau un post. 4. Tranz. Fig. A ajuta, a întreține cu mijloace materiale o instituție, o persoană etc. ♦ Refl. A-și câștiga existența; a se întreține singur. 5. Refl. A se ține în picioare. ♦ Fig. (Rar) A se menține pe poziție; a rezista. – Din lat. sustinere, fr. soutenir (după ține).

A SUSŢÍNE susţín tranz. 1) (obiecte, persoane etc.) A face să se ţină în poziţie ridicată (ca să nu se răstoarne); a sprijini. Parii susţin gardul. 2) A ajuta materialiceşte. 3) fig. (idei, cauze etc.) A apăra cu fermitate; a sprijini. 4) (teză de diplomă, disertaţie etc.) A prezenta în faţa unei comisii sau a unui consiliu (în vederea unei calificări). ♢ ~ un examen a se prezenta la un examen. 5) (urmat de o propoziţie complementară) A afirma cu tărie. /<lat. sustinere, fr. soutenir

A SE SUSŢÍNE mă susţín intranz. 1) A se ţine în picioare. 2) fig. A-şi păstra poziţia (socială) de mai înainte; a se menţine. /<lat. sustinere, fr. soutenir