Definiții pentru tors

TORS1 s. n. 1. Faptul de a toarce. 2. Sunet produs de pisici când torc. – V. toarce.

TORS2, torsuri, s. n. Sculptură reprezentând partea superioară a corpului omenesc, fără membre (și fără cap). ♦ Trunchiul (gol al) corpului omenesc. – Din fr. torse, it. torso.

TORS3, TOÁRSĂ, torși, toarse, adj. (Despre materii textile) Care a fost transformat în fire; răsucit. – V. toarce.

TOÁRCE, torc, vb. III. 1. Intranz. și tranz. A trage fire dintr-un caier și a le răsuci cu mâna și cu ajutorul fusului, pentru a obține fire care pot fi țesute; a forma fibre textile cu ajutorul unor mașini speciale. 2. Intranz. (Despre pisici) A produce un sunet continuu, asemănător cu sfârâitul fusului (când cineva toarce 1). – Lat. torquere „a întoarce”.

A TOÁRCE torc 1. tranz. (fibre) A transforma în fire (cu ajutorul fusului). ♢ A-şi ~ pe limbă a se gândi bine înainte de a vorbi. 2. intranz. (despre pisici) A scoate un sforăit uşor şi prelung asemănător cu sfârâitul fusului. /<lat. torquere

TORS ~uri n. 1) Parte superioară a corpului, exceptând capul şi membrele; trunchi; trup; corp. 2) Sculptură care reprezintă această parte a corpului omenesc. /<fr. torse, it. torso