Definiții pentru tundră

ȚÚNDRĂ, țundre, s. f. (Reg.) Haină țărănească, largă și lungă până la genunchi, făcută din dimie și tivită pe margini și pe la cusături cu găitane; zeghe, suman. – Din magh. condra.

TÚNDRĂ, tundre, s. f. Zonă de vegetație situată la nord de zona pădurilor, în apropierea zonei polare arctice, formată din mușchi, licheni, unele graminee, arbuști pitici, tufișuri scunde etc. – Din fr. toundra, rus. tundra.

TÚNDR//Ă ~e f. Regiune din brâul subarctic, caracterizată prin climă rece, umiditate mare a solului şi vegetaţie săracă (muşchi, licheni, arbuşti pitici). [Sil. tun-dră] /<fr. toundra, rus. tundra

ŢÚNDR//Ă ~e f. reg. Haină ţărănească lungă, făcută dintr-o ţesătură groasă de casă (împodobită cu găitane). /Orig. nec.