Definiții pentru tură

TURÁ, turale, s. f. Monogramă a sultanului otoman, care se aplica pe acte și pe monede, pentru a le autentifica; p. gener. emblemă sau efigie. ♦ Fața monedei pe care se află o emblemă. – Din tc. tura.

TÚRĂ1, ture, s. f. 1. Totalitatea salariaților care lucrează în același timp și după același program într-o întreprindere sau instituție în care se lucrează cu mai multe schimburi; schimb. ♦ Intervalul de timp cât lucrează o tură1 (1). 2. (Rar) Tur1 (1). 3. (Înv. și reg.) Rișcă. – Din fr. tour.

TÚRĂ2, ture, s. f. Piesă, în formă de turn, la jocul de șah; turn (2). – Din fr. tour.

TURÁ ~le f. înv. 1) Monogramă a sultanului turc, care se imprima pe documente şi pe monede. 2) Imagine simbolică; emblemă. 3) Parte a unei monede, pe care este imprimată efigia. /<turc. tura

TÚRA-: ~-vÚra interj. (se foloseşte pentru a reda pălăvrăgeala, vorba lungă şi fără rost). ♢ Ce mai ~-vura ce mai vorbă în zadar. /Onomat.

TÚR//Ă1 ~e f. 1) Totalitate a persoanelor care lucrează împreună într-o întreprindere în acelaşi interval de timp. 2) Interval de timp cât lucrează împreună un colectiv de oameni, până la înlocuirea lui cu alt colectiv similar. /Din ture (pl. de la tur)

TÚR//Ă2 ~e f. Piesă la jocul de şah reprezentând un turn crenelat, care poate fi mişcată numai în linie dreaptă şi în două direcţii; turn. /<fr. tour