Definiții pentru urechea
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru urechea:
URÉCHE, urechi, s. f. I. 1. Fiecare dintre cele două organe ale auzului și echilibrului, așezate simetric de o parte și de cealaltă a capului omului și mamiferelor, alcătuite dintr-o parte externă, una mijlocie și una internă. ◊ Expr. A fi numai urechi sau a-și deschide urechile (în patru) = a asculta foarte atent. A-i ajunge cuiva la ureche sau a ajunge la urechea cuiva = (despre afirmații, zvonuri, știri) a deveni cunoscut, știut de cineva. A-i trece cuiva (ceva) pe la ureche = a auzi un lucru numai în treacăt, neprecis. A-i intra cuiva (ceva) pe-o ureche și a-i ieși pe alta (sau pe cealaltă) = a nu reține ceea ce i se spune, a trece ușor peste cele auzite, a nu asculta sfaturile primite. Tare (sau fudul) de urechi (sau de-o ureche) = surd. ♦ Partea externă, cartilaginoasă, vizibilă a urechii (I 1); pavilionul urechii, auriculă. ◊ Loc. adv. Până peste urechi = extrem de..., foarte. ◊ Expr. (A fi) într-o ureche = (a fi) smintit, scrântit, țicnit. A i se lungi (cuiva) urechile (de foame etc.) = a-și pierde răbdarea așteptând (să mănânce etc.), a dori foarte mult (ceva). ◊ Compuse: (Bot.) urechea-babei = ciupercă comestibilă de culoare gălbuie sau trandafirie pe partea exterioară și roșie-portocalie pe partea interioară; urechiușă (Peziza aurantia); urechea iepurelui = a) numele mai multor specii de plante erbacee din familia umbeliferelor, cu flori galbene sau galbene-aurii (Bupleurum); b) plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina și frunzele păroase, cu florile roz (Stachys lanata); urechea-porcului = plantă erbacee meliferă din familia labiatelor, cu tulpina păroasă și ramificată în partea superioară, cu frunzele ovale și dințate și cu flori mici, albăstrui-violete (Salvia verticillata); urechea-șoarecelui = nu-mă-uita; urechea-ursului = plantă erbacee cu frunze cărnoase, ovale, ușor dințate, dispuse în formă de rozetă și cu flori galbene (Primula auricula). 2. Fig. Facultatea de a auzi; simțul auzului; auz. ◊ Expr. A avea ureche (muzicală) = a avea facultatea de a percepe just (și de a reproduce în mod exact) sunetele muzicale. A cânta după ureche = a reproduce o melodie după auz, fără a folosi partitura. II. (Pop.) Organul respirator al peștilor; branhie. III. P. anal. 1. Gaura acului (prin care se petrece ața sau sfoara). ◊ Expr. A scăpa ca prin urechile acului = a scăpa cu mare greutate, în mod miraculos dintr-o situație dificilă. 2. Cheotoarea de piele sau de pânză care se coase la marginea posterioară de sus a ghetelor sau a cizmelor, cu ajutorul căreia se trage încălțămintea în picior. 3. Toartă; inel, belciug. ♦ Proeminență în formă de cârlig la capătul de sus al leucii carului, de care se sprijină lanțul sau veriga care leagă loitrele de leucă. ♦ Ochi, laț, juvăț la capătul ștreangului; valul ștreangului. 4. (La pl.) Porțiune ieșită în afară dintr-o lucrare de zidărie, amenajată pentru a ușura fixarea unui toc de fereastră sau de ușă, pentru a susține un ornament etc. – Lat. oricla (= auricula).
URECHEÁ, urechez, vb. I. Tranz. A trage pe cineva de urechi (pentru a-l pedepsi); p. gener. a bate (un copil). – Din ureche.
URÉCH//E1 ~i f. I. 1) (la om şi la animale) Organ-pereche al auzului, situat (simetric) pe partea laterală a capului. ♢ Până peste ~i foarte mult. A trage cu ~ea a asculta pe furiş, neobservat de nimeni. A-i intra pe o ~ şi a-i ieşi pe alta a uita repede cele auzite; a nu da (nici o) atenţie spuselor cuiva. A-i rupe cuiva ~ile a pedepsi pe cineva, trăgându-l de urechi. A se face într-o ~ a se preface nebun; a fi neserios. A-i roade cuiva ~ile a-i spune cuiva mereu acelaşi lucru. A fi numai ~i a asculta foarte atent. A ajunge la ~ea (sau ~ile) cuiva a afla ceva ţinut în secret. 2) Capacitate de a auzi; auz ♢ A avea ~ muzicală a avea capacitatea de a memora şi reproduce cu uşurinţă sunete muzicale, melodii. A fi fudul de ~i (sau de o ~) a nu auzi bine. 3) pop. Organ de respiraţie la animalele acvatice; branhie. II. (în îmbinări ce denumesc plante): ~ea-babei ciupercă comestibilă de culoare galbenă-portocalie, cu margini văluroase, ridicate în sus; urechiuşă. ~ea-iepurelui a) plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze ovale şi cu flori galbene, dispuse în umbele; urechelniţă; b) plantă erbacee decorativă, cu frunze înguste, păroase, dinţate pe margini, şi cu flori roşii sau roz, dispuse în formă de ciorchine. ~ea-ursului plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, având frunze dinţate, rotunjite la vârf, şi flori galbene, dispuse în umbele unilaterale. ~ea-şoarecelui plantă erbacee decorativă, cu tulpina erectă, puţin ramificată, având frunze înguste, nezimţate, şi flori mici, albastre, albe sau roşii. ~ea-porcului plantă erbacee decorativă semilemnoasă, cu tulpina erecta, ramificată, păroasă, având frunze alungite, zimţate şi flori albăstrui-violete. [G.-D. urechii] /<lat. oricla
URÉCH//E2 ~i f. 1) Gaură sau adâncitură de dimensiuni reduse (corespunzătoare cu volumul obiectului), făcută cu scopuri diferite în anumite obiecte. ~ea acului. 2) Obiect de care se poate apuca sau cu ajutorul căruia se poate fixa ceva. ~ea cizmei. [G.-D. ure-chii] /<lat. oricla
A URECH//EÁ ~éz tranz. A pedepsi trăgând de urechi. /Din ureche
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)URECHEÁ, urechez, vb. I. Tranz. A trage pe cineva de urechi (pentru a-l pedepsi); p. gener. a bate (un copil). – Din ureche.
URÉCH//E1 ~i f. I. 1) (la om şi la animale) Organ-pereche al auzului, situat (simetric) pe partea laterală a capului. ♢ Până peste ~i foarte mult. A trage cu ~ea a asculta pe furiş, neobservat de nimeni. A-i intra pe o ~ şi a-i ieşi pe alta a uita repede cele auzite; a nu da (nici o) atenţie spuselor cuiva. A-i rupe cuiva ~ile a pedepsi pe cineva, trăgându-l de urechi. A se face într-o ~ a se preface nebun; a fi neserios. A-i roade cuiva ~ile a-i spune cuiva mereu acelaşi lucru. A fi numai ~i a asculta foarte atent. A ajunge la ~ea (sau ~ile) cuiva a afla ceva ţinut în secret. 2) Capacitate de a auzi; auz ♢ A avea ~ muzicală a avea capacitatea de a memora şi reproduce cu uşurinţă sunete muzicale, melodii. A fi fudul de ~i (sau de o ~) a nu auzi bine. 3) pop. Organ de respiraţie la animalele acvatice; branhie. II. (în îmbinări ce denumesc plante): ~ea-babei ciupercă comestibilă de culoare galbenă-portocalie, cu margini văluroase, ridicate în sus; urechiuşă. ~ea-iepurelui a) plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze ovale şi cu flori galbene, dispuse în umbele; urechelniţă; b) plantă erbacee decorativă, cu frunze înguste, păroase, dinţate pe margini, şi cu flori roşii sau roz, dispuse în formă de ciorchine. ~ea-ursului plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, având frunze dinţate, rotunjite la vârf, şi flori galbene, dispuse în umbele unilaterale. ~ea-şoarecelui plantă erbacee decorativă, cu tulpina erectă, puţin ramificată, având frunze înguste, nezimţate, şi flori mici, albastre, albe sau roşii. ~ea-porcului plantă erbacee decorativă semilemnoasă, cu tulpina erecta, ramificată, păroasă, având frunze alungite, zimţate şi flori albăstrui-violete. [G.-D. urechii] /<lat. oricla
URÉCH//E2 ~i f. 1) Gaură sau adâncitură de dimensiuni reduse (corespunzătoare cu volumul obiectului), făcută cu scopuri diferite în anumite obiecte. ~ea acului. 2) Obiect de care se poate apuca sau cu ajutorul căruia se poate fixa ceva. ~ea cizmei. [G.-D. ure-chii] /<lat. oricla
A URECH//EÁ ~éz tranz. A pedepsi trăgând de urechi. /Din ureche
Cuvântul "urechea" are 7 litere: A C E E H R U
Nu au fost găsite anagrame pentru urecheaCuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la urechea:
Cuvinte mai scurte formate din literele cuvântului urechea:
ac
ca
ace
cea
ceea
echea
acere
cerea
cereau
ceha
chera
acre
arce
care
crea
careu
creau
curea
hac
crah
arc
car
rac
acru
cura
urca
ea
aere
ureea
aheu
aer
are
era
rea
aure
erau
ah
ha
har
hau
ar
aur
ura
au
ce
cehe
eche
echer
ureche
cere
rece
ceh
hec
cer
rec
ceru
cure
ecru
urce
cur
urc
cu
ere
uree
eh
he
re
eu
Vezi cuvinte care încep cu urechea, cuvinte care se termină cu urechea sau cuvinte care conțin urechea