Definiții pentru vorbareț
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru vorbareț:
VORBĂRÉȚ, -EÁȚĂ, vorbăreți, -e, adj. (Adesea substantivat) Căruia îi place să vorbească mult; guraliv, limbut, vorbar. ♦ Fig. Expresiv. – Vorbi + suf. -ăreț.
VORBÁREȚ, -Ă, vorbareți, -e, adj. (Înv.) 1. Vorbăreț. 2. (Învechit) Fig. Expresiv, elocvent, grăitor. – Vorbi + suf. -areț.
VORBĂR//ÉŢ ~eáţă (~éţi, ~éţe) Care este predispus să vorbească mult; bun de gură; limbut; flecar. /a vorbi + suf. ~ăreţ
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)VORBÁREȚ, -Ă, vorbareți, -e, adj. (Înv.) 1. Vorbăreț. 2. (Învechit) Fig. Expresiv, elocvent, grăitor. – Vorbi + suf. -areț.
VORBĂR//ÉŢ ~eáţă (~éţi, ~éţe) Care este predispus să vorbească mult; bun de gură; limbut; flecar. /a vorbi + suf. ~ăreţ
Cuvântul "vorbareț" are 8 litere: A B E O R R V Ț
Nu au fost găsite anagrame pentru vorbarețCuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la vorbareț:
Vezi cuvinte care încep cu vorbareț, cuvinte care se termină cu vorbareț sau cuvinte care conțin vorbareț