Definiții pentru zorit

ZORÍ2, zoresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva). 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. Tranz. A îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor1.

ZORÍ3, pers. 3 zorește, vb. IV. (Pop.) Intranz. și refl. A se ivi zorile1. – Din zori1.

ZORÍT1, zorituri, s. n. (Rar) Ivirea zorilor1; p. ext. momentul când se luminează de ziuă; locul de unde se ivesc zorile1. – V. zori3.

ZORÍT2, -Ă, zoriți, -te, adj. Care se grăbește foarte mult; foarte repede, rapid. – V. zori2.

ZORÍ3, pers. 3 zoréşte Refl. A se ivi zorile; a se face ziuă.

A ZOR//Í ~ésc 1. intranz. 1) A lucra cu grabă; a se grăbi. 2) A merge repede. 2. tranz. 1) (acţiuni, procese etc.) A face să se desfăşoare într-un ritm mai rapid (uneori nejustificat); a grăbi; a pripi; a precipita; a accelera; a urgenta. 2) (persoane) A forţa să acţioneze (mai repede). 3) rar A susţine stăruitor. 4) (persoane) A sili printr-o presiune permanentă şi îndelungată (să acţioneze într-un anumit fel); a presa. /Din zor

A SE ZOR//Í pers.3 se ~éşte intranz. A se ivi zorile; a se face ziuă. /Din zori