Definiții pentru înarmat

ÎNARMÁ, înarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) procura arme; a (se) pregăti pentru luptă prin înzestrare cu armament; a (se) întrarma, a (se) arma. ◊ Expr. (Refl.) A se înarma cu răbdare = a-și impune răbdare, a aștepta cu stăpânire de sine desfășurarea faptelor. – În + armă.

ÎNARMÁT, -Ă, înarmați, -te, adj. (Despre persoane sau despre colectivități) Care este înzestrat cu arme; care are arme asupra sa; care este pregătit pentru luptă. ◊ Expr. Înarmat până în dinți (sau din cap până în picioare) = foarte bine înarmat. – V. înarma.

A ÎNARM//Á ~éz tranz. 1) A înzestra cu armament; a pregăti pentru luptă. 2) fig. A dota cu ceva necesar (în vederea realizării unei acţiuni). ~ cu date. [Sil. în-ar-] /în + armă

A SE ÎNARM//Á mă ~éz intranz. A se pregăti de război, înzestrându-se cu arme. ♢ ~ cu răbdare a) a se pregăti pentru o aşteptare îndelungată; b) a căuta să-şi păstreze calmul. /în + armă

ÎNARMÁ//T ~tă (~ţi, ~te) v. A ÎNARMA. ♢ ~ până în dinţi (sau din cap până în picioare) foarte bine înarmat. /v. a (se) înarma