Definiții pentru încâlcit

ÎNCÂLCÍ, încâlcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încurca fire de ață, de păr etc. 2. Refl. Fig. (Despre gânduri, idei, acțiuni) A deveni neclar, confuz. – În + câlți.

ÎNCÂLCÍT, -Ă, încâlciți, -te, adj. (Despre fire de ață, de păr etc.) Încurcat2. ♦ Fig. (Despre drumuri, străzi etc.) Întortocheat. ♦ Fig. (Despre gânduri, idei, vorbe etc.) Confuz, neclar, obscur. ♦ (Despre scris) Neciteț, ilizibil, neclar. – V. încâlci.

A ÎNCÂLC//Í ~ésc tranz. 1) A face să se încâlcească. 2) (urme, drumuri etc.) A amesteca astfel, încât să nu poată fi găsit; a încurca. 3) (persoane) A împiedica sustrăgând atenţia; a încurca. /în + câlţi

A SE ÎNCÂLC//Í mă ~ésc intranz. 1) (de-spre fire, aţe, păr etc.) A se amesteca astfel, încât să nu se poată desface uşor; a se încurca. 2) (despre persoane) A pierde firul gândurilor; a se încurca. /în + câlţi

ÎNCÂLCÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A ÎNCÂLCI şi A SE ÎNCÂLCI. 2) (despre drumuri, străzi etc.) Care are multe coturi. /v. a (se) încâlci