Definiții pentru înșirat

ÎNȘIRÁ, înșír, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza în șir, a (se) alinia. 2. Tranz. A trece un fir prin mărgele, pentru a face un șirag; a face șirag. ◊ Expr. (Refl.) Înșiră-te (sau înșir'te) mărgărite, formulă prin care se arată că un basm continuă. 3. Refl. Fig. A se succeda, a se perinda. 4. Tranz. Fig. A expune, a povesti urmând un anumit șir de idei, de fapte etc.; a enumera. ◊ Expr. A înșira moși pe groși (sau verzi și uscate) = a spune tot felul de lucruri fără importanță și fără o succesiune logică; a pălăvrăgi. 5. Tranz. A trece, rând pe rând, prin diferite locuri, situații etc.; a lua la rând, la șir. – Din loc. adv. în șir.

ÎNȘIRÁT, -Ă, înșirați, -te, adj. Așezat în șir; aliniat; făcut șirag. – V. înșira.

A ÎNŞIRÁ înşír tranz. 1) (diferite obiecte) A aşeza în şir, în rând; a rândui. ~ rufele (la uscat). 2) (mărgele, frunze de tutun) A pune pe un fir de aţă, făcând şirag. 3) (idei, fapte, evenimente) A număra sau a expune pe rând a enumera. ♢ ~ verzi şi uscate a spune lucruri fără rost; a pălăvrăgi. 4) (obiecte) A împrăştia în dezordine. /în + şir