Definiții pentru ținteam

ȚINTÍ, țintesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A îndrepta arma, luând drept țintă pe cineva sau ceva; a ochi. ♦ Fig. A face aluzie la ceva sau la cineva, a viza pe cineva sau ceva. 2. Tranz. Fig. A-și aținti, a-și fixa, a-și pironi ochii sau privirea asupra cuiva. 3. Tranz. și intranz. Fig. A năzui; a aspira, a râvni la ceva; a urmări ceva. – Din țintă.

A ŢINTÍ ţintésc 1. tranz. 1) A lua ca ţintă; a lua la ochi; a ochi. 2) A atinge cu proiectilul sau cu ceva aruncat; a ochi. 3) fig. A avea în vedere printr-o aluzie; a viza. 4) rar v. a aţinti. 2. intranz. 1) A potrivi din ochi ţinta pentru a putea nimeri; a ochi. 2) fig. A-şi orienta activitatea spre atingerea unui scop (fiind stăpânit de o dorinţă puternică); a năzui; a tinde; a aspira. /Din ţintă