Definiții pentru îmbeți

ÎMBĂTÁ, îmbắt, vb. I. 1. Refl. și tranz. (fact.) A ajunge sau a face pe cineva să ajungă în starea de beție, a (se) ameți cu băutură; a (se) chercheli, a (se) aghesmui. ◊ Expr. A (se) îmbăta lulea (sau tun, turtă, criță) = a (se) îmbăta foarte tare. A (se) îmbăta cu apă rece (sau chioară) = a (se) amăgi, a (se) înșela. ♦ Tranz. P. anal. (Despre mirosuri puternice) A produce o stare asemănătoare cu beția; a ameți. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) încânta, a (se) ameți, a (se) tulbura. – Lat. *imbibitare (< bibitus „beat”).

A ÎMBĂTÁ îmbăt tranz. 1) A face să se îmbete; a turmenta. ♢ ~ (pe cineva) cu apă rece (sau chioară) a amăgi (pe cineva); a înşela. 2) A aduce într-o stare asemănătoare cu beţia. 3) fig. A face să fie cuprins de uimire şi de admiraţie; a încânta; a fascina; a vrăji; a delecta. Succesul l-a îmbătat. /<lat. imbibitare

A SE ÎMBĂTÁ mă îmbăt intranz. 1) A deveni beat; a ajunge în stare de ebrietate (în urma consumării excesive de alcool); a se turmenta. 2) fig. A ajunge într-o stare asemănătoare cu beţia (din cauza unor emoţii puternice); a se tulbura profund sufleteşte. M-am îmbătat de bucurie. /<lat. imbibitare