Definiții pentru împut
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru împut:
IMPUTÁ, impút, vb. I. Tranz. și refl. impers. 1. A (i se) reproșa, a (i se) atribui cuiva fapte, atitudini, gesturi nepotrivite, condamnabile. 2. A face pe cineva răspunzător de o pagubă adusă unei instituții, întreprinderi (unde lucrează), obligându-l la despăgubiri. – Din fr. imputer, lat. imputare.
ÎMPUȚÍ, împút, vb. IV. 1. Refl. A căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție. 2. Tranz. A umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de corp intrat în putrefacție). [Prez. ind. și: împuțésc] – În + puți.
A IMPUTÁ impút tranz. 1) (acţiuni sau fapte reprobabile) A atribui ca învinuire; a reproşa. 2) (persoane) A obliga să plătească o imputaţie. /<fr. imputer, lat. imputare
A ÎMPUŢÍ împút tranz. (spaţii, încăperi etc.) A face să se împută. /în + a puţi
A SE ÎMPUŢÍ pers. 3 se împúte intranz. (despre substanţe organice, organisme moarte etc.) A căpăta miros greu în procesul descompunerii. /în + a puţi
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)ÎMPUȚÍ, împút, vb. IV. 1. Refl. A căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție. 2. Tranz. A umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de corp intrat în putrefacție). [Prez. ind. și: împuțésc] – În + puți.
A IMPUTÁ impút tranz. 1) (acţiuni sau fapte reprobabile) A atribui ca învinuire; a reproşa. 2) (persoane) A obliga să plătească o imputaţie. /<fr. imputer, lat. imputare
A ÎMPUŢÍ împút tranz. (spaţii, încăperi etc.) A face să se împută. /în + a puţi
A SE ÎMPUŢÍ pers. 3 se împúte intranz. (despre substanţe organice, organisme moarte etc.) A căpăta miros greu în procesul descompunerii. /în + a puţi
Cuvântul "împut" are 5 litere: M P T U Î
Nu au fost găsite anagrame pentru împutCuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la împut:
Cuvinte mai scurte formate din literele cuvântului împut:
Vezi cuvinte care încep cu împut, cuvinte care se termină cu împut sau cuvinte care conțin împut