Definiții pentru învățarăm

ÎNVĂȚÁ, învắț, vb. I. 1. Tranz. A transmite cuiva (sistematic) cunoștințe și deprinderi dintr-un domeniu oarecare; a iniția pe cineva într-o meserie, știință, artă etc. 2. Tranz. A sfătui, a povățui pe cineva să facă ceva (arătându-i cum să procedeze). 3. Tranz. A dobândi cunoștințe prin studiu, a ajunge prin muncă sistematică să cunoști o meserie, o artă, o limbă etc.; a studia. ♦ A-și întipări în minte ceva pentru a putea reproduce; a memora. 4. Tranz. și refl. A (se) deprinde, a (se) obișnui, a (se) familiariza. 5. Tranz. A trage o învățătură, a căpăta experiență. ◊ Expr. (Tranz. și refl.) A (se) învăța minte = a câștiga sau a face să câștige experiență, a trage sau a face să tragă învățăminte dintr-o întâmplare neplăcută. – Lat. *invitiare (< vitium „viciu”).

A ÎNVĂŢÁ învăţ 1. tranz. 1) (activităţi, acţiuni, procese) A însuşi prin eforturi susţinute. ~ o meserie. 2) (persoane) A face să capete cunoştinţe şi/sau deprinderi într-un domeniu oarecare; a pregăti; a instrui; a prepara. ♢ ~ minte a pedepsi pentru a-i da învăţătură pe viitor. 3) A susţine cu sfaturi, cu recomandări (cum trebuie procedat într-o situaţie sau alta); a sfătui; a povăţui; a îndruma. 4) (lecţii, poezii, roluri etc.) A reţine în memorie; a memoriza. 2. intranz. pop. A urma cursurile (unei instituţii de învăţământ); a-şi face studiile. /<lat. invitiare

A SE ÎNVĂŢÁ mă învăţ intranz. A căpăta anumite deprinderi; a se deprinde. /<lat. invitiare