Definiții pentru șapele

ȘÁPĂ, șape, s. f. Strat (de bitum, de asfalt etc.) care se așterne pe suprafața unui element de construcție pentru a-l impermeabiliza. – Din fr. chape.

SÁPĂ1, sape, s. f. 1. Unealtă agricolă pentru săpat și prășit, alcătuită dintr-o lamă de oțel plană sau puțin concavă, fixată aproape perpendicular într-o coadă de lemn. ♦ Sapă rotativă = mașină agricolă (cu tracțiune animală) care sfărâmă, cu ajutorul unor discuri stelate, crusta formată la suprafața pământului înainte de răsăritul plantelor. ◊ Expr. A ajunge (sau a se vedea, a aduce, a lăsa etc.) la (sau în) sapă de lemn = a (se) ruina. 2. Dispozitiv care constituie extremitatea inferioară a garniturii de foraj, cu ajutorul căruia se sapă gaura de sondă. 3. Piesă metalică de la partea posterioară a afetului unui tun, care se înfige în pământ la tragere, servind astfel la fixarea tunului. 4. Fiecare dintre cei patru căpriori de la colțurile unei case țărănești. – Lat. sappa.

SÁPĂ2 s. f. (Pop.) Faptul de a săpa. – Din săpa (derivat regresiv).

SÁPĂ3, sape, s. f. (La cai sau, mai rar, la alte animale) Crupă. – Cf. scr. sapi.

SÁP//Ă1 ~e f. 1) Unealtă agricolă formată dintr-o lamă semicirculară de oţel, fixată pe o coadă de lemn şi folosită la prăşit. ♢ A trage (cu) ~a a prăşi. ~a şi lopata moartea. ~ rotativă maşină agricolă având ca organ de lucru discuri dinţate, cu ajutorul cărora se distruge crusta solului. 2) Munca prăşitului. A se duce la ~. [G.-D. sapei] /<lat. sappa

SÁP//Ă2 ~e f. (la unele animale, mai ales la cai) Partea posterioară a trunchiului, de la şale până la baza cozii; crupă. /cf turc. sap, sb., bulg. sapa

ŞÁP//Ă ~e f. Strat dintr-un produs hidrofug aplicat pe unele elemente de construcţie pentru a le impermeabiliza. ~ de beton. ~ de ciment. /<fr. chape