Definiții pentru știucă

ȘTIÚCĂ, știuci, s. f. Pește răpitor de apă dulce, cu corpul lung, aproape cilindric, cu gura mare înarmată cu mulți dinți și cu botul turtit ca ciocul de rață; mârliță (Esox lucius). ◊ Compus: știucă-de-mare = pește de 50-80 cm, cu corpul asemănător cu al șarpelui, cu spinarea verzuie și pântecele alb, cu gura în forma unui cioc lung (Belone belone). – Din bg., scr. štuka.

ŞTIÚ//CĂ ~ci f. Peşte dulcicol răpitor, de talie medie, cu corp prelung, cu botul asemănător unui cioc de raţă şi cu gură largă. ♢ ~-de-mare peşte marin de talie medie, cu botul în forma unui cioc de barză, având corp cilindric de culoare verzuie pe spate şi albă pe burta; zărgan. [G.-D. ştiucii] /<bulg., sb. štuka