Definiții pentru șuier
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru șuier:
ȘÚIER, șuiere, s. n. 1. Zgomot caracteristic, ascuțit și puternic, pe care îl fac vântul, furtuna, vijelia; șuierătură. 2. Zgomot ascuțit produs de anumite corpuri care se deplasează, se mișcă, se învârtesc sau spintecă aerul cu iuțeală; șuierătură. 3. Sunet ascuțit, strident și prelung produs cu ajutorul unui instrument special (signal, sirenă etc.) sau prin suflarea cu putere a aerului printre buze ori printre degete; șuierătură. 4. Sunet sau țipăt (ascuțit) scos de unele animale și păsări; șuierătură. [Pr.: șu-ier] – Din șuiera (derivat regresiv).
ȘUIERÁ, șúier, vb. I. Intranz. 1. (Despre vânt, furtună, vijelie etc.; la pers. 3) A produce un zgomot ascuțit și puternic; a fluiera. 2. (Despre unele obiecte; la pers. 3) A produce un zgomot strident, scurt și intens, atunci când se deplasează, se mișcă, se învârtește sau spintecă aerul cu viteză. 3. (Despre oameni) A scoate un sunet ascuțit, strident și prelung, suflând cu putere aerul printre buzele întredeschise, printre degete sau cu ajutorul unui instrument special. ♦ Tranz. (Rar) A-și exprima nemulțumirea, dezaprobarea față de cineva sau de ceva prin fluierături stridente; a fluiera pe cineva; a huidui. ♦ Intranz. și tranz. A emite o succesiune melodică de sunete suflând printre buze, cu ajutorul unui fluier etc.; a intona o melodie fluierând. 4. (Despre unele animale, păsări, insecte; la pers. 3) A scoate un sunet sau un țipăt (ascuțit) specific. [Pr.: șu-ie] – Lat. sibilare.
ŞÚIER ~e n. 1) Zgomot ascuţit şi prelung, produs de unele fenomene naturale, obiecte sau fiinţe (vânt, gloanţe, sirene, păsări, şerpi etc.). 2) Sunet ascuţit, strident şi prelung, produs de aerul care trece printre buze. [Sil. şu-ier] /v. a şuiera
A şuierá, şúier 1. intranz. 1) (despre vânt, furtună, vijelie etc.) A produce un sunet ascuţit şi continuu; a ţiui. 2) (despre obiecte în zbor) A produce un sunet prelung şi ascuţit (străbătând aerul cu mare viteză); a piui. 3) (despre persoane) A produce un sunet ascuţit şi puternic, suflând cu putere aerul printre buze sau într-un anumit instrument. 4) (despre aparate sau despre instalaţii speciale) A produce un sunet lung şi strident. 5) (despre unele animale sau păsări) A scoate un sunet caracteristic speciei. 2. tranz. 1) (actori sau oratori) A primi sau a petrece cu şuierături. 2) (sunete muzicale, melodii etc.) A interpreta suflând aerul printre buze. [Sil. şu-ie-ra] /<lat. subilare
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)ȘUIERÁ, șúier, vb. I. Intranz. 1. (Despre vânt, furtună, vijelie etc.; la pers. 3) A produce un zgomot ascuțit și puternic; a fluiera. 2. (Despre unele obiecte; la pers. 3) A produce un zgomot strident, scurt și intens, atunci când se deplasează, se mișcă, se învârtește sau spintecă aerul cu viteză. 3. (Despre oameni) A scoate un sunet ascuțit, strident și prelung, suflând cu putere aerul printre buzele întredeschise, printre degete sau cu ajutorul unui instrument special. ♦ Tranz. (Rar) A-și exprima nemulțumirea, dezaprobarea față de cineva sau de ceva prin fluierături stridente; a fluiera pe cineva; a huidui. ♦ Intranz. și tranz. A emite o succesiune melodică de sunete suflând printre buze, cu ajutorul unui fluier etc.; a intona o melodie fluierând. 4. (Despre unele animale, păsări, insecte; la pers. 3) A scoate un sunet sau un țipăt (ascuțit) specific. [Pr.: șu-ie] – Lat. sibilare.
ŞÚIER ~e n. 1) Zgomot ascuţit şi prelung, produs de unele fenomene naturale, obiecte sau fiinţe (vânt, gloanţe, sirene, păsări, şerpi etc.). 2) Sunet ascuţit, strident şi prelung, produs de aerul care trece printre buze. [Sil. şu-ier] /v. a şuiera
A şuierá, şúier 1. intranz. 1) (despre vânt, furtună, vijelie etc.) A produce un sunet ascuţit şi continuu; a ţiui. 2) (despre obiecte în zbor) A produce un sunet prelung şi ascuţit (străbătând aerul cu mare viteză); a piui. 3) (despre persoane) A produce un sunet ascuţit şi puternic, suflând cu putere aerul printre buze sau într-un anumit instrument. 4) (despre aparate sau despre instalaţii speciale) A produce un sunet lung şi strident. 5) (despre unele animale sau păsări) A scoate un sunet caracteristic speciei. 2. tranz. 1) (actori sau oratori) A primi sau a petrece cu şuierături. 2) (sunete muzicale, melodii etc.) A interpreta suflând aerul printre buze. [Sil. şu-ie-ra] /<lat. subilare
Cuvântul "șuier" are 5 litere: E I R U Ș
Anagrame pentru șuier:
Cuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la șuier:
A - uriașe șeruia șuiera
C - ceruși
D - reduși
E - șuiere
F - furișe șerfui
G - gureși
I - reușii ușerii ușieri șeruii șuieri
L - leșuri șuleri șurile
M - reușim șeruim
N - rușine
P - peruși repuși șerpiu șerpui
T - reușit ruștei tușier șeruit șuteri
U - ușurei
Ă - eșuări șuieră
Cuvinte mai scurte formate din literele cuvântului șuier:
Vezi cuvinte care încep cu șuier, cuvinte care se termină cu șuier sau cuvinte care conțin șuier