Definiții pentru ajunge

AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. Intranz. A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ◊ Expr. A ajunge departe = a răzbi prin greutăți și a atinge scopul dorit. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situație disperată. ♦ Intranz. și tranz. A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme). 2. Tranz. A întâlni, venind din urmă, o ființă sau un vehicul în mișcare; a prinde din urmă. ◊ Expr. A-l ajunge pe cineva zilele = a îmbătrâni. ♦ Fig. A egala pe cineva. 3. Tranz. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. (Despre un neajuns) A da peste... ♦ Fig. (Despre o stare sufletească) A cuprinde, a răzbi. 4. Intranz. A se întinde până la...; a atinge. ♦ A reuși să atingă ceva situat sus sau departe. ◊ Expr. A nu-i ajunge (cuiva nici) cu prăjina la nas, se zice despre un om înfumurat. 5. Intranz. (Despre prețuri; p. ext. despre mărfuri) A atinge un anumit nivel. II. 1. Refl. A se întâlni, a se împreuna, a se uni. ♦ Fig. A se înțelege, a se învoi. 2. Intranz. A realiza, a împlini. A ajunge la un rezultat. ♦ Intranz. și tranz. A fi în situația de a... 3. Intranz. A deveni. ◊ Expr. A ajunge rău = a decădea. A ajunge bine = a dobândi succese; a reuși, a izbuti. A ajunge pe mâinile cuiva = a fi la discreția cuiva. ♦ Intranz. și refl. (Peior.) A parveni. III. Intranz. și refl. A fi în cantitate suficientă. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a ști ce e de făcut. – Lat. adjungere „a uni, a lipi”.

A AJÚNGE ajúng 1. intranz. I. 1) A fi într-un anumit loc după parcurgerea unei distanţe; a sosi; a veni. ~ la serviciu. ~ la gară. ♢ A-i ~ cuiva cuţitul la os a nu mai putea răbda o stare de lucruri. ~ departe a obţine multe succese în viaţă. ~ la mal (sau la liman) a atinge scopul dorit, înfruntând multe greutăţi. 2) A atinge o limită în timp. ~ până la iarnă. ~ la bătrâneţe. 3) A atinge un anumit nivel. Temperatura ajunge până la 300 sub zero. 4) A se răspândi, venind de departe; a parveni. 5) A fi în cantitate suficientă. Ajunge umezeală pentru grâne. 6) A începe să fie; a deveni. ~ actor. 7) depr. A obţine pe căi necinstite o situaţie materială nemeritată; a se căpătui; a parveni. ♢ ~ de râsul lumii a se face de batjocură. ~ de pomină a-şi face reputaţie proastă. ~ la sapă de lemn a sărăci complet. ~ pe drumuri a) a pierde orice sursă de existenţă; b) a rămâne fără adăpost; c) a rămâne orfan. ~ pe mâinile cuiva a ajunge la discreţia cuiva. II. (împreună cu unele substantive precedate de prepoziţia la formează locuţiuni verbale având sensul substantivului cu care se îmbină): ~ la concluzia a conchide. ~ la convingerea a se convinge. 2. tranz. 1) (fiinţe, mijloace de transport) A prinde venind din urmă. 2) (obiecte sau fiinţe situate sus departe) A reuşi să atingă (întinzându-se). 3) fig. A aduce la acelaşi nivel; a egala. 4) A traduce în viaţă; a transforma în fapt. A-şi ~ scopul. 5) fig. (despre sentimente, senzaţii, stări etc.) A cuprinde pe de-a întregul; a răzbi; a pătrunde. ♢ A-l ~ mintea (sau capul) a se pricepe. /<lat. adjungere

A SE AJÚNGE mă ajúng intranz. (despre fiinţe, obiecte în mişcare) A trece concomitent prin acelaşi loc, continuându-şi drumul în direcţii opuse; a se întâlni. /<lat. adjungere