Definiții pentru arc

ARC, arcuri, și (2) arce, s. n. 1. Armă (primitivă) de aruncat săgeți, alcătuită dintr-o vargă flexibilă ușor încovoiată și o coardă prinsă de extremitățile vergii. ♦ P. anal. Ceea ce are forma unui arc (1). Arcul sprâncenei. 2. Porțiune dintr-o circumferință sau dintr-o linie curbă. Arc de cerc. ♦ (Element de) construcție în formă arcuită. ◊ Arc de triumf = monument în formă de portic arcuit cu una sau mai multe arcade, ridicat în amintirea sau pentru sărbătorirea unui fapt însemnat. 3. Organ metalic elastic al unei mașini sau al unui mecanism, care are proprietatea de a reveni la forma inițială după ce a fost supus unei solicitări. Arc de automobil. ◊ Expr. Parc-ar fi pe arcuri, se zice despre o persoană suplă, sprintenă. 4. (În sintagma) Arc electric (sau voltaic) = descărcare electrică foarte luminoasă care are loc între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate. 5. (Fiziol.; în sintagma) Arc reflex = ansamblul elementelor nervoase care asigură realizarea reflexelor. – Lat. arcus.

ARC1 ~uri n. 1) Armă primitivă folosită la aruncarea săgeţilor, formată dintr-o vergea flexibilă, ale cărei capete curbate sunt ţinute de o coardă. A trage cu ~ul. 2) Element de rezistenţă al unei construcţii. ♢ ~ de triumf construcţie în formă de portic, înălţată în amintirea unui eveniment important. 3) Piesă elastică de oţel fixată între corpul unui vehicul şi osiile roţilor acestuia, care serveşte pentru amortizarea şocurilor; resort. ~ de automobil. 4) ~ electric descărcare electrică între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate. 5) Ceea ce are forma unui segment din circumferinţa cercului. ~ul sprâncenei. /<lat. arcus

ARC2 árce n. mat. Porţiune dintr-o curbă cuprinsă între două puncte ale acesteia. /<lat. arcus