Definiții pentru arie

ÁRIE1, arii, s. f. 1. Loc special amenajat unde se treieră cerealele; arman. 2. Suprafață de teren sau platformă pe care se așază cărămizile la uscat, se montează unele elemente de construcții, se prepară betonul etc. – Lat. area.

ÁRIE2, arii, s. f. 1. (Mat.) Măsură a unei suprafețe (exprimată în valori numerice). Aria cercului. 2. (Suprafață, teritoriu considerat ca) zonă de răspândire a unui fenomen, a unui grup de plante sau de animale etc. ♦ Fig. Întindere, suprafață. – Din lat. area (cu sensurile după fr. aire).

ÁRIE3, arii, s. f. Compoziție muzicală vocală (cu acompaniament de orchestră, de pian etc.) care face parte dintr-o operă, operetă etc. ♦ Compoziție muzicală instrumentală asemănătoare cu aceea definită mai sus. – Din it. aria.

ÁRI//E1 ~i f. 1) Loc special amenajat unde se adună şi se treieră cerealele; făţare. 2) Orice suprafaţă plană. 3) Mărime a unei suprafeţe (exprimată în unităţi de măsură). ~a cercului. 4) Teritoriu ocupat în permanenţă de anumite fiinţe sau plante. 5) Loc (de răspândire) al anumitor fenomene, activităţi; domeniu. ~a preocupărilor. [G.-D. ariei; Sil. -ri-e] /<lat. area

ÁRI//E2 ~i f. 1) Compoziţie muzicală vocală cu caracter liric, reprezentând un fragment dintr-o operă, dintr-o operetă sau din-tr-un oratoriu. 2) Piesă instrumentală cantabilă. [G.-D. ariei; Sil. -ri-e] /<lat. area