Definiții pentru armăturii

ARMĂTÚRĂ, armături, s. f. 1. Totalitatea barelor metalice prinse între ele care întăresc o construcție (de beton armat). ♦ Construcție care susține o galerie subterană. 2. Totalitatea pieselor metalice ale unei instalații alcătuite din țevi sau conducte. 3. Totalitatea aparatelor și dispozitivelor de comandă, de control, de siguranță etc., montate la o instalație, la o mașină etc. ♦ Ansamblul conductoarelor unui condensator electric. ♦ Înveliș protector al unui cablu electric. 4. (Biol.; în sintagma) Armătură bucală = totalitatea pieselor anatomice care alcătuiesc aparatul bucal al insectelor și crustaceelor. – Din fr. armature, lat. armatura (după armă).

ARMATÚRĂ, armaturi, s. f. (Muz.) Armură (4). – Din fr. armature, lat. armatura.

ARMATÚR//Ă ~i f. muz. Totalitate a semnelor de alteraţie puse la începutul unui portativ care indică tonalitatea lucrării muzicale; armură. /<fr. armature, it. armatura

ARMĂTÚR//Ă ~i f. 1) Ansamblu de bare metalice, care întăresc o construcţie de beton armat. 2) Ansamblul elementelor de susţinere a unei lucrări miniere subterane. 3) Totalitate a pieselor metalice ale unor instalaţii alcătuite din ţevi, conducte etc. 4) Totalitate a aparatelor de control (de comandă, de siguranţă etc.), montate la o instalaţie sau la o maşină. 5) Îmbrăcăminte metalică de protecţie a unui cablu electric. 6) Fiecare dintre conductoarele unui condensator electric. [G.-D. armăturii] /<lat. armatura, fr. armature