Definiții pentru arunc
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru arunc:
ARUNCÁ, arúnc, vb. I. 1. Tranz. A face ca ceva (rar cineva) să ajungă la o distanță oarecare, imprimându-i o mișcare violentă; a azvârli. ◊ Expr. A arunca (ceva) în aer = a distruge (ceva) cu ajutorul unui exploziv. A(-și) arunca ochii (sau o privire) = a privi repede, în treacăt; a examina, a cerceta sumar. A arunca o vorbă (sau un cuvânt) = a spune ceva în treacăt. ♦ A da cuiva ceva, azvârlindu-i. ♦ A trânti ceva (în grabă); a face să cadă. ♦ Refl. a se repezi, a se năpusti; a se avânta, a sări; a se azvârli. 2. Tranz. a împrăștia sămânța pentru a semăna. 3. Tranz. A îndepărta ceva rău, nefolositor; a lepăda. 4. Tranz. A răspândi lumină, umbră etc. 5. Tranz. Fig. A face ca cineva să ajungă într-o anumită situație (rea). ◊ Loc. vb. A arunca în închisoare = a închide, a întemnița. ◊ Expr. A arunca (pe cineva) pe drumuri = a da (pe cineva) afară dintr-un serviciu; a lipsi (pe cineva) de cele necesare traiului. 6. Intranz. A da cu ceva în cineva. 7. Refl. (Pop.; în expr.) A se arunca în partea cuiva = a semăna la chip sau la fire cu cineva (din familie). – Lat. eruncare.
A ARUNCÁ arúnc 1. tranz. 1) A face să ajungă, printr-o mişcare bruscă, la o oarecare depărtare; a azvârli. ~ o piatră. ~ flori pe scenă. ♢ ~ (ceva) în aer a distruge ceva printr-o explozie. ~ vorbele (sau cuvintele) a vorbi fără chibzuială. A-şi ~ ochii (sau privirea) a) a privi în grabă; b) a examina superficial. ~ (cuiva) mănuşa a chema pe cineva la duel; a provoca. 2) A îndepărta, considerând inutil; a azvârli. 3) A face să iasă din interiorul său. Vulcanul aruncă lavă. 4) fig. (persoane) A face să ajungă într-o anumită situaţie (de obicei defavorabilă). ♢ ~ în (sau la) închisoare a întemniţa. 5) (obiecte de îmbrăcăminte) A pune pe corp în grabă. 6) fig. (mai ales bani) A folosi în mod nechibzuit; a cheltui; a irosi; a risipi; a pierde. 2. intranz. A da cu ceva (în cineva sau în ceva); a azvârli. ~ cu pietre în geam. ♢ ~ din copite a azvârli. /<lat. eruncare
A SE ARUNCÁ mă arúnc intranz. 1) (despre fiinţe) A se desprinde brusc din loc, deplasându-se într-o anumită direcţie. ~ în apă. 2) A se repezi cu scop agresiv; a sări; a ataca. Câinele s-a aruncat la el. ♢ ~ în partea cuiva (sau la cineva) a semăna cu cineva (la înfăţişare, la caracter). /<lat. eruncare
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)A ARUNCÁ arúnc 1. tranz. 1) A face să ajungă, printr-o mişcare bruscă, la o oarecare depărtare; a azvârli. ~ o piatră. ~ flori pe scenă. ♢ ~ (ceva) în aer a distruge ceva printr-o explozie. ~ vorbele (sau cuvintele) a vorbi fără chibzuială. A-şi ~ ochii (sau privirea) a) a privi în grabă; b) a examina superficial. ~ (cuiva) mănuşa a chema pe cineva la duel; a provoca. 2) A îndepărta, considerând inutil; a azvârli. 3) A face să iasă din interiorul său. Vulcanul aruncă lavă. 4) fig. (persoane) A face să ajungă într-o anumită situaţie (de obicei defavorabilă). ♢ ~ în (sau la) închisoare a întemniţa. 5) (obiecte de îmbrăcăminte) A pune pe corp în grabă. 6) fig. (mai ales bani) A folosi în mod nechibzuit; a cheltui; a irosi; a risipi; a pierde. 2. intranz. A da cu ceva (în cineva sau în ceva); a azvârli. ~ cu pietre în geam. ♢ ~ din copite a azvârli. /<lat. eruncare
A SE ARUNCÁ mă arúnc intranz. 1) (despre fiinţe) A se desprinde brusc din loc, deplasându-se într-o anumită direcţie. ~ în apă. 2) A se repezi cu scop agresiv; a sări; a ataca. Câinele s-a aruncat la el. ♢ ~ în partea cuiva (sau la cineva) a semăna cu cineva (la înfăţişare, la caracter). /<lat. eruncare
Cuvântul "arunc" are 5 litere: A C N R U
Anagrame pentru arunc:
Cuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la arunc:
A - arunca canura
C - crucna curcan
D - andruc
E - arunce
G - cangur
I - arunci canuri craniu uranic
L - nacrul
P - prunca
T - crunta curant
Î - încura
Ă - aruncă canură
Ș - șancru
Ț - țurcan
Cuvinte mai scurte formate din literele cuvântului arunc:
Vezi cuvinte care încep cu arunc, cuvinte care se termină cu arunc sau cuvinte care conțin arunc