Definiții pentru asculta

ASCULTÁ, ascúlt, vb. I. 1. Tranz. A-și încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă. ♦ (Med.) A ausculta. ♦ A auzi. 2. Tranz. și intranz. A fi atent la ceea ce se spune sau se cântă. ♦ Tranz. A examina oral un elev. ♦ Tranz. A audia un martor (într-un proces) 3. Tranz. A acorda importanță celor spuse de cineva, a lua în considerație; a împlini o dorință, o rugăminte. ♦ Tranz. și intranz. A da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etc.; a face întocmai cum vrea cineva. – Lat. ascultare (= auscultare).

A ASCULTÁ ascúlt 1. tranz. 1) (vorbe, cântece, zgomote etc.) A percepe încordându-şi auzul. ♢ Ascultă! se foloseşte pentru a atrage atenţia cuiva la ceea ce i se va spune. 2) (elevi sau studenţi) A supune unui examen oral; a întreba; a interoga; a examina. 3) jur. (martori) A audia în vederea soluţionării unui proces. 4) med. (organe interne, mai ales inima, plămânii) A examina ascultând cu urechea sau cu stetoscopul în vederea stabilirii diagnosticului; a ausculta. 5) (sfaturi, rugăminţi, dorinţe etc.) A lua în consideraţie. 2. intranz. A se supune din proprie iniţiativă; a se conforma. ~ de cei mai în vârstă. /<lat. ascultare