Definiții pentru binecuvântă
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru binecuvântă:
BINECUVÂNTÁ, binecuvântez, vb. I. Tranz. 1. (Despre Dumnezeu) A revărsa grația divină; a blagoslovi. ♦ (Despre preoți) A revărsa harul divinității asupra unui lucru sau asupra oamenilor; a blagoslovi. ♦ P. anal. A dori prosperitate și fericire cuiva (invocând adesea numele lui Dumnezeu). 2. A lăuda, a slăvi pe Dumnezeu. ♦ P. anal. A lăuda, a preamări pe cineva în semn de recunoștință. [Prez. ind. și: (rar) binecuvấnt] – Bine + cuvânta (după sl. blagosloviti).
A BINECUVÂNT//Á ~éz tranz. 1) A face să se bucure de fericire, revărsând harul divin; a blagoslovi. 2) (despre preoţi) A ajuta să beneficieze de harul divinităţii prin invocare; a blagoslovi. 3) fig. A susţine, exprimându-şi acordul; a aproba; a încuviinţa; a consimţi. /bine + a cuvânta
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)A BINECUVÂNT//Á ~éz tranz. 1) A face să se bucure de fericire, revărsând harul divin; a blagoslovi. 2) (despre preoţi) A ajuta să beneficieze de harul divinităţii prin invocare; a blagoslovi. 3) fig. A susţine, exprimându-şi acordul; a aproba; a încuviinţa; a consimţi. /bine + a cuvânta
Cuvântul "binecuvântă" are 11 litere: B C E I N N T U V Â Ă
Nu au fost găsite anagrame pentru binecuvântăCuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la binecuvântă:
M - binecuvântăm
Vezi cuvinte care încep cu binecuvântă, cuvinte care se termină cu binecuvântă sau cuvinte care conțin binecuvântă