Definiții pentru bubei

BÚBĂ, bube, s. f. 1. Nume generic dat umflăturilor cu caracter purulent ale țesutului celular de sub piele. ◊ Expr. A umbla cu cineva ca cu o bubă coaptă = a menaja pe cineva. (Fam.) S-a spart buba = s-a dat totul pe față; s-a dezvăluit totul. ◊ Compuse: (pop.) bubă-neagră = dalac; bube-dulci = bubulițe dese, de natură infecțioasă, care apar în special la copii, în jurul gurii, pe cap etc.: buba-mânzului = gurmă. ♦ Rană. 2. Fig. (Fam.) Punct slab, parte delicată, dificilă a unei probleme. ♦ Defect, defecțiune (a unui sistem tehnic). – Cf. ucr. buba.

BÚB//Ă ~e f. 1) Umflătură purulentă, provocată de o infecţie a ţesutului celular subcutanat. ♢ ~-neagră boală molipsitoare a vitelor (transmisibilă şi omului), manifestată prin abcese pulmonare, gastrointestinale şi prin simptome de colaps; antrax; cărbune. ~e-dulci bubuliţe contagioase, care apar la copii în jurul gurii şi pe cap. S-a spart ~a s-au dat toate la iveală; au ieşit toate la suprafaţă. 2) fam. Vătămare locală a unui ţesut organic, cauzată de o traumă; rană; plagă; leziune. 3) fig. fam. Punct dificil şi delicat al unei discuţii, probleme, situaţii etc. [G.-D. bubei] /<ucr. buba