Definiții pentru bucle

BÚCLĂ, bucle, s. f. I. 1. Șuviță de păr răsucită în spirală; zuluf, cârlionț. 2. Porțiune de fir textil, răsucită în timpul tricotării, în formă de buclă (I 1). II. 1. Curbă dintr-un drum în serpentină. ♦ Cot al unui curs de apă. 2. Piesă metalică pe care se fixează, prin îndoire, capătul unui cablu. 3. (În sintagma) Buclă digitală = aparat electronic folosit pentru redarea infinită a unei secvențe sonore înregistrate. – Din fr. boucle.

BUCLÉ, bucleuri, s. n., adj. invar. 1. S. n. Țesătură de bumbac, de lână, de fibră sintetică etc., cu aspect buclat. 2. Adj. invar. (Despre fibre și țesături) Cu firul creț sau cu noduri. 3. S. n. Fir creț. – Din fr. bouclé.

BÚCL//Ă ~e f. 1) Şuviţă de păr, răsucită în spirală; cârlionţ; zuluf. 2) Îndoitură în formă de laţ a firului din care este alcătuit ochiul unui tricot. 3) Porţiune a albiei unui curs de apă, având forma unei curbe foarte pronunţate. 4) tehn. Piesă metalică pe care se fixează capătul unui cablu. [Sil. bu-clă] /<fr. boucle