Definiții pentru buimăcire
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru buimăcire:
BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.
BUIMĂCÍRE, buimăciri, s. f. Faptul de a (se) buimăci; buimăceală. – V. buimăci.
A BUIMĂC//Í ~ésc tranz. A face să se buimăcească; a zăpăci; a năuci; a ului. /Din buimac
A SE BUIMĂC//Í mă ~ésc intranz. A deveni buimac; a nu mai şti de sine; a se năuci; a se ului; a se zăpăci; a se pierde. /Din buimac
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)BUIMĂCÍRE, buimăciri, s. f. Faptul de a (se) buimăci; buimăceală. – V. buimăci.
A BUIMĂC//Í ~ésc tranz. A face să se buimăcească; a zăpăci; a năuci; a ului. /Din buimac
A SE BUIMĂC//Í mă ~ésc intranz. A deveni buimac; a nu mai şti de sine; a se năuci; a se ului; a se zăpăci; a se pierde. /Din buimac
Cuvântul "buimăcire" are 9 litere: B C E I I M R U Ă
Anagrame pentru buimăcire:
Cuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la buimăcire:
Vezi cuvinte care încep cu buimăcire, cuvinte care se termină cu buimăcire sau cuvinte care conțin buimăcire