Definiții pentru busolă

BUSÓLĂ, busole, s. f. Instrument alcătuit dintr-un cadran și un ac magnetic mobil care, lăsat liber, se așază pe direcția nord-sud. ◊ Expr. A-și pierde busola = a se zăpăci, a-și pierde dreapta judecată, simțul măsurii. ♦ Fig. Călăuză, conducător. – Din fr. boussole.

BUSÓL//Ă ~e f. 1) Instrument de orientare, constând dintr-un cadran şi un ac magnetic mobil, care indică direcţia nord; compas. ♢ A-şi pierde ~a a) a-şi pierde dreapta judecată; a se zăpăci; a se buimăci; a se năuci; b) a pierde simţul măsurii; a-şi ieşi cu totul din fire. 2) fig. Principiu călăuzitor (în viaţă sau într-un domeniu de activitate). /<fr. boussole