Definiții pentru cadre

CÁDRĂ s. f. v. cadru.

CÁDRU, cadre, s. n. I. 1. Ramă în care se fixează un tablou, o fotografie etc. ♦ Tablou, fotografie etc. înrămate ♦ Fig. Persoană foarte frumoasă. 2. Pervaz al unei uși sau al unei ferestre. ♦ Deschizătură a zidului ocupată de o ușă sau de o fereastră. ♦ Desen care înconjură, mărginește un text, o hartă, o fotografie etc. ♦ Porțiune a unei mărci poștale pe care este executat desenul. 3. Fig. Mediu, ambianță. ♦ Spațiu în limitele căruia este cuprinsă o imagine pe o peliculă cinematografică. 4. Fig. Limitele unei probleme, ale unui subiect, ale unei acțiuni etc.; p. ext. cuprinsul dintre aceste limite. 5. Schelet alcătuit din bare de lemn, de metal sau din grinzi de beton armat, care se întrebuințează la construcții; suport pentru diferite aparate. ♦ Schelet pe care sunt înfășurate conducte (electrice, radiofonice etc.) izolate. II. 1. (La pl.) Efectiv de bază al salariaților dintr-o întreprindere sau dintr-o instituție, dintr-un sindicat etc.; elementele de conducere și de comandă ale subunităților și unităților militare; p. gener. întregul efectiv al unei întreprinderi sau al unei instituții. ♦ (Rar, la sg.) Persoană din efectivul unei întreprinderi sau instituții, dintr-o organizație etc. 2. (Ieșit din uz; la pl.) Subdiviziune în administrația internă a unei instituții, întreprinderi etc. care se ocupă cu angajarea personalului. (II 1), cu evidența lui etc.; serviciul personal. ♦ (Astăzi rar; la pl.) Serviciu care se ocupă cu angajarea și evidența personalului unei întreprinderi, instituții etc. [Var.: (I 1) cádră s. f.] – Din fr. cadre, (II) rus. kadrî.

CÁDR//U ~e n. 1) Ramă în care se fixează un tablou sau o fotografie. 2) Tablou sau fotografie dispusă într-o astfel de ramă. 3) Pervaz al unei uşi sau ferestre. 4) Desen care mărgineşte o hartă, un text sau o fotografie. 5) Spaţiu care cuprinde o imagine pe o peliculă fotografică sau cinematografică. 6) Schelet din diferite materiale, întrebuinţat în construcţii (la poduri, galerii etc.) ca suport de rezistenţă; osatură; carcas. 7) Ansamblu de circumstanţe materiale sau morale care înconjoară o persoană; ambianţă; climat; mediu; anturaj. 8) fig. Limită (prevăzută sau impusă) a unei probleme sau acţiuni. 9) mai ales la pl. Efectiv de bază care include oamenii dintr-o întreprindere, instituţie sau organizaţie. 10) Persoană care face parte dintr-un astfel de efectiv. 11) (în armată) Personal de conducere şi de comandă. /<fr. cadre, rus. kadrî