Definiții pentru capsula

CAPSULÁ, capsulez, vb. I. Tranz. 1. A închide ermetic o sticlă cu ajutorul unei capsule. 2. A închide sau a acoperi anumite părți aflate sub tensiune dintr-un utilaj pentru a proteja personalul de servire. – Din fr. capsuler.

CAPSÚLĂ, capsule, s. f. 1. Tip de fruct uscat, uneori divizat în mai multe loji și având numeroase semințe, care, la maturitate, se deschide de la sine, punând semințele în libertate; măciucă (3), măciulie (2). 2. înveliș al unor organe și organisme inferioare. Capsulă bacteriană. 3. Mic înveliș solubil, făcut din amidon, gelatină sau cheratină, care conține diferite medicamente pulverulente cu gust neplăcut, pentru a putea fi înghițite mai ușor. 4. Vas făcut dintr-un material rezistent la căldură, în care se încălzesc, în laborator, diverse substanțe; capsă (3). 5. Mic cilindru metalic care conține bioxid de carbon sub presiune, servind la prepararea unei băuturi gazoase în sifoane speciale. 6. Cutie cu capac care se deformează sub acțiunea variațiilor presiunii atmosferice (constituind partea sensibilă a unor barometre). 7. (În sintagma) Capsulă telefonică = cutiuță care conține (într-un aparat telefonic) un microfon sau un receptor. 8. Capac de tinichea cu care se astupă sticlele de bere, de apă minerală etc. 9. (În sintagma) Capsulă cosmică = compartiment etanșeizat al navei spațiale capabil să se desprindă de restul vehiculului și să coboare pe un corp cosmic. – Din fr. capsule, lat. capsula.

A CAPSUL//Á ~éz tranz. (sticle) A închide ermetic cu o capsulă. /<fr. capsuler, lat. capsulare

CAPSÚL//Ă ~e f. 1) Fruct dehiscent cu învelitoarea uscată şi dură în care se dezvoltă şi se păstrează seminţele unor plante; măciulie. ~ de mac. ~ de bumbac. 2) Înveliş al unor organisme inferioare. ~ bacteriană. 3) Înveliş solubil în care se pun unele medicamente în formă de praf, cu gust neplăcut, pentru a fi înghiţite mai uşor; bulin; caşetă. 4) Vas de laborator pentru evaporarea unor soluţii. 5) anat. Înveliş conjunctiv al unui organ sau al unei articulaţii. 6) Cutie metalică plată, cu capac deformabil, care constituie partea sensibilă a diferitelor tipuri de manometre. ♢ ~ telefonică cutie de dimensiuni mici care conţine microfonul sau receptorul aparatului. 7) Capac de metal cu care se astupă sticlele. 8) Cilindru mic de metal care conţine bioxid de carbon sub presiune, folosit la prepararea unei băuturi gazoase speciale. 9): ~ cosmică sau spaţială aparat cosmic de formă sferică capabil să se desprindă de restul vehiculului şi să efectueze o coborâre pe planeta-ţintă. [G.-D. capsulei] /<fr. capsule, lat. capsula