Definiții pentru carpi

CARP s. n. Grup de opt oase mici care alcătuiesc scheletul încheieturii mâinii, articulându-se cu oasele antebrațului și metacarpului. – Din fr. carpe, lat. carpus.

CÂRPÍ, cârpesc, vb. IV. Tranz. 1. A petici, a repara, a coase un obiect rupt sau descusut. ◊ Expr. Cu ochii cârpiți de somn = neputându-și ține ochii deschiși din cauza somnului. 2. A repara un obiect spart sau crăpat. 3. Fig. A pălmui pe cineva. 4. Fig. A născoci, a inventa la repezeală o motivație, o explicație, un pretext (nu prea convingător). – Din sl. krupiti.

CARP ~uri n. Grup de opt oase mici care alcătuiesc articulaţia dintre antebraţ şi palmă. /<fr. carpe, lat. carpus

CÁRP ~i m. Populaţie geto-dacă care a trăit în sec. II-III e.n. pe teritoriul românesc la est de munţii Carpaţi. /<lat. Carpes

A CÂRP//Í ~ésc tranz. 1) (obiecte, haine, încălţăminte etc.) A repara prin aplicarea unor cârpeli; a cârpăci; a petici. ♢ Cu ochii ~iţi de somn cu ochii semideschişi din cauza somnului. 2) fig. pop. A lovi cu mâna. 3) (minciuni) A plăsmui la moment. /<sl. krupiti