Definiții pentru chitiți

CHITÍ1, chitesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz., intranz. și refl. A socoti, a chibzui; a crede, a gândi. ♦ Tranz. A pune la cale; a plănui. 2. Tranz. A potrivi, a aranja, a rândui bine. – Din scr. kititi.

CHITÍ2, chitesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A ținti (cu arma, cu piatra), a ochi; p. ext. a trage (cu o armă); a lovi, a nimeri (ținta). 2. A arunca o privire; a alege din ochi. – Din scr. hititi (apropiat de chiti1).

CHITÍT, -Ă, chitiți, -te, adj. (Pop.; despre oameni) Chibzuit, socotit. – V. chiti1.

A CHIT//Í1 ~ésc tranz. pop. 1) A prevede din timp, elaborând un plan; a planifica; a chibzui. 2) A găsi de cuviinţă; a socoti; a crede; a gândi; a considera. 3) (lucruri sau fiinţe) A face să devină (mai) frumos, adăugând elemente decorative; a împodobi; a înfrumuseţa. /<sb. kititi

A CHIT//Í2 ~ésc tranz. reg. 1) A lua drept ţintă (pentru armă); a ţinţi; a ochi. 2) A alege din ochi; a arunca o privire. /<sb. hititi