Definiții pentru ciumele

CIÚMĂ, ciume, s. f. 1. Boală infecțioasă și epidemică foarte gravă, caracterizată prin febră mare, diaree, delir, tumefacții ale ganglionilor etc.; pestă. 2. Fig. Persoană foarte urâtă (și foarte rea). 3. Fig. Mizerie, năpastă, nenorocire mare. ◊ Ciumă brună = nazism; fascism. 4. Compus: ciuma-apelor = plantă erbacee acvatică cu tulpina lungă, subțire, ramificată, care se fixează prin rădăcini pe fundul apelor (Elodea canadensis). – Lat. cyma „umflătură”.

CIÚM//Ă ~e f. 1) Boală contagioasă şi epidemică, foarte gravă, cauzată de o infecţie bacteriană, manifestată prin febră, astenie, delir etc.; pestă. 2) fig. Fiinţă nesuferită care inspiră groază. ♢ A fi pentru unii mumă şi pentru alţii ~ se spune despre cei care sunt buni cu unii şi răi cu alţii. 3) fig. Nenorocire grea care se abate asupra cuiva; năpastă; urgie. [G.-D. ciumei] /<lat. cyma