Definiții pentru colțuri
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru colțuri:
COLȚ, (I, II 4) colțuri, s. n. (II, III) colți, s. m. I. S. n. 1. Punct unde se întâlnesc muchiile unui obiect sau laturile unei figuri. ◊ Colțul gurii = fiecare dintre cele două extremități laterale ale gurii, unde se întâlnesc buzele. ♦ Fiecare dintre unghiurile formate de două străzi care se întâlnesc; locul format de fiecare dintre aceste unghiuri. ◊ Expr. Colț cu... = în unghiul format de străzile... 2. Porțiune dintr-un obiect sau dintr-un loc cuprinsă între extremitățile reunite ale laturilor lui. ♦ (În publicistică) Rubrică rezervată unei anumite specialități. ♦ Margine, extremitate. ◊ Colț de pâine = coltuc (1); p. gener. orice bucată de pâine (tăiată de la o margine). ♦ Porțiune dintr-o încăpere cuprinsă între extremitățile reunite ale pereților. ◊ Expr. A da din colț în colț = a recurge la tot felul de subterfugii pentru a ieși dintr-o încurcătură. A pune (un copil) la colț = a pedepsi un copil, așezându-l într-un ungher al camerei cu fața la perete. 3. Loc îndepărtat, retras, dosnic; refugiu, ascunziș. ◊ Expr. În (sau din) toate colțurile = în (sau din) toate părțile. II. S. m. 1. Dinte al animalelor (p. ext. și al oamenilor), în special caninul. ◊ Expr. A-și arăta colții = a manifesta o atitudine agresivă, aprigă. A (se) lua la colți = a (se) certa, a fi gata de încăierare. A avea colți (sau un colț) = a fi dârz; a fi obraznic. ♦ Fragment dintr-un dinte sau dintr-o măsea ruptă. 2. Fiecare dintre vârfurile lungi și ascuțite ale greblei, furcii sau ale altor instrumente asemănătoare. 3. Fiecare dintre cuiele de fier pe care le aplică cineva pe talpa încălțămintei de iarnă ca să nu alunece pe gheață; țintă. 4. Vârf ascuțit și proeminent de stâncă, de gheață etc. 5. Vârful plantelor, în special al ierbii, la începutul dezvoltării lor, când încolțesc. 6. Compus: colții-babei = plantă erbacee târâtoare cu frunze penate, cu flori galbene și cu fructe țepoase (Tribulus terrestris). III. S. m. 1. Fiecare dintre tăieturile de formă aproximativ triunghiulară făcute pe marginea unei stofe; dantelă împletită în această formă. 2. Șuviță de păr ondulată trasă pe frunte sau pe tâmple. – Din bg. kolec, scr. kolac.
COLT, colturi, s. n. Tip de revolver sau de pistolet. – Din engl. Colt, fr. colt.
COLŢ1 ~uri n. 1) Loc unde se întâlnesc două laturi sau două muchii ale unui obiect. ~ul mesei. ~ul batistei. ♢ ~ul gurii fiecare din cele două extremităţi ale gurii unde se întâlnesc buzele. ~ de pâine bucata de la margine a unei pâini; călcâi. ~ de stradă unghi format de două străzi care se întretaie. 2) Parte a unei încăperi, unde se unesc doi pereţi alăturaţi; ungher. ♢ A da din ~ în ~a face eforturi disperate pentru a scăpa de ceva. 3) (în publicistică) Rubrică rezervată unei anumite specialităţi. ~ satiric. 4) Loc, departe de ochii lumii, care serveşte drept refugiu pentru cineva. ♢ ~ de ţară loc retras. În (sau din) toate ~urile (lumii) în (sau din) toate părţile; (de) pretutindeni. La ~ de ţară şi la mijloc de masă într-un loc ferit, dar avantajos. 5) Broboadă subţire în formă de triunghi. /<bulg. kolec, sb. kolac
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)COLT, colturi, s. n. Tip de revolver sau de pistolet. – Din engl. Colt, fr. colt.
COLŢ1 ~uri n. 1) Loc unde se întâlnesc două laturi sau două muchii ale unui obiect. ~ul mesei. ~ul batistei. ♢ ~ul gurii fiecare din cele două extremităţi ale gurii unde se întâlnesc buzele. ~ de pâine bucata de la margine a unei pâini; călcâi. ~ de stradă unghi format de două străzi care se întretaie. 2) Parte a unei încăperi, unde se unesc doi pereţi alăturaţi; ungher. ♢ A da din ~ în ~a face eforturi disperate pentru a scăpa de ceva. 3) (în publicistică) Rubrică rezervată unei anumite specialităţi. ~ satiric. 4) Loc, departe de ochii lumii, care serveşte drept refugiu pentru cineva. ♢ ~ de ţară loc retras. În (sau din) toate ~urile (lumii) în (sau din) toate părţile; (de) pretutindeni. La ~ de ţară şi la mijloc de masă într-un loc ferit, dar avantajos. 5) Broboadă subţire în formă de triunghi. /<bulg. kolec, sb. kolac
Cuvântul "colțuri" are 7 litere: C I L O R U Ț
Anagrame pentru colțuri:
Cuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la colțuri:
Cuvinte mai scurte formate din literele cuvântului colțuri:
ci
ic
cil
coli
colir
corli
coluri
coriul
croiul
culori
locuri
lucori
coiul
locui
oculți
colți
cirul
ciul
culi
icul
luci
culți
coi
ioc
cori
croi
roci
țocuri
coți
cir
cri
ciur
urci
uric
cruți
curți
țurci
cui
țuci
col
loc
clor
corul
ocrul
orcul
rocul
țocul
cloț
colț
clu
cor
orc
roc
ocru
țoc
cur
urc
cruț
cu
țuc
li
lori
roiul
urloi
țoluri
țurloi
țoiul
țoli
ril
irul
liur
urli
rițul
lui
țiul
oi
ori
roi
orți
roți
țoi
ir
uri
riț
iu
ui
țiu
ți
lor
rol
oul
oluț
țol
or
ou
ouț
Vezi cuvinte care încep cu colțuri, cuvinte care se termină cu colțuri sau cuvinte care conțin colțuri