Definiții pentru comânda
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru comânda:
COMANDÁ, cománd, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A da un ordin sau un semnal pentru executarea unei mișcări, a unei așezări etc.; a avea comanda unei unități armate sau a unei subdiviziuni a armatei. ♦ A porunci, a ordona. 2. A da în lucru (un obiect, o lucrare etc.) la un meșteșugar. 3. A solicita, a cere de mâncare, de băut într-un local de consum. – Din fr. commander.
COMÁNDĂ, comenzi, s. f. 1. Acțiunea de a comanda; ordin de executare a unei mișcări, a unui exercițiu; poruncă. ◊ Metodă de comandă = metodă folosită de un conducător care ia decizii personale și le impune colaboratorilor fără a-i consulta. Ton de comandă = ton poruncitor. ◊ Expr. La comandă = a) la porunca, la cererea cuiva; b) la momentul dorit sau potrivit; intenționat. Plânge la comandă. 2. Funcție de conducere a unei unități militare. ♦ Exercitare a funcției de comandant. ◊ Post de comandă = loc unde stă comandantul trupelor și de unde transmite comanda operațiilor. 3. Operație manuală, semiautomată sau automată, prin care se pune în funcțiune, se reglează sau se oprește un sistem tehnic. ◊ Post de comandă = loc unde sunt concentrate organele și aparatele de acționare a unui sistem tehnic. ♦ (Concr.) Ansamblu de aparate a căror acțiune conduce un sistem tehnic. 4. Construcția cea mai înaltă de pe puntea superioară a unei nave, de unde se efectuează conducerea navei. ♦ Frânghie subțire folosită la înfășurarea capătului unei parâme. 5. Cerere prin care o persoană, o întreprindere etc. solicită livrarea unui anumit produs, executarea unei lucrări sau prestarea unui serviciu. ◊ Loc. adj. De comandă = care este sau a fost executat după indicațiile date de client. – Din fr. commande.
COMÂNDÁ, comấnd, vb. I. Tranz. (Înv.) A face comândul; a îngriji de cele necesare pentru comând. – Lat. commandare (= commendare).
A COMANDÁ cománd tranz. 1) (armate, trupe, detaşamente etc.) A conduce, exercitându-şi autoritatea printr-o comandă. 2) (acţiuni) A anunţa printr-o comandă sau printr-un semnal. 3) (urmat de o propoziţie complementară) A cere în mod autoritar şi oficial; a porunci; a ordona; a dispune. 4) (îmbrăcăminte, încălţăminte, obiecte, lucruri) A cere să producă la comandă; a porunci. 5) (mâncare, băuturi) A solicita, făcând comandă într-un local de consum. /<fr. commander
COM//ÁNDĂ ~énzi f. 1) Dispoziţie, scrisă sau orală, emisă de o autoritate sau de o persoană oficială, spre a fi îndeplinită de cei vizaţi; ordin; poruncă. A da ~. ♢ Ton de ~ ton poruncitor. La ~ la cererea şi după dorinţa unui superior. 2) Funcţie de conducere militară. ♢ A lua ~anda a fi numit la conducerea unei acţiuni militare. 3) Cerere prin care se solicită livrarea unui produs, executarea unei lucrări sau prestarea unui serviciu. 4) Marfă comandată. 5) Operaţie prin care se manevrează un sistem tehnic. ~ programată. ~ manuală. 6) Element al unui mecanism care asigură funcţionarea ansamblului. ♢ Semnal de ~ semnal transmis de dispozitivele automate pentru a determina desfăşurarea unui proces tehnic. Panou (sau tablou) de ~ placă pe care sunt centralizate toate dispozitivele de comandă. [G.-D. comenzii] /<fr. commande
A COMÂND//Á ~éz tranz. pop. A da în calitate de comând. /<lat. commandare
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)COMÁNDĂ, comenzi, s. f. 1. Acțiunea de a comanda; ordin de executare a unei mișcări, a unui exercițiu; poruncă. ◊ Metodă de comandă = metodă folosită de un conducător care ia decizii personale și le impune colaboratorilor fără a-i consulta. Ton de comandă = ton poruncitor. ◊ Expr. La comandă = a) la porunca, la cererea cuiva; b) la momentul dorit sau potrivit; intenționat. Plânge la comandă. 2. Funcție de conducere a unei unități militare. ♦ Exercitare a funcției de comandant. ◊ Post de comandă = loc unde stă comandantul trupelor și de unde transmite comanda operațiilor. 3. Operație manuală, semiautomată sau automată, prin care se pune în funcțiune, se reglează sau se oprește un sistem tehnic. ◊ Post de comandă = loc unde sunt concentrate organele și aparatele de acționare a unui sistem tehnic. ♦ (Concr.) Ansamblu de aparate a căror acțiune conduce un sistem tehnic. 4. Construcția cea mai înaltă de pe puntea superioară a unei nave, de unde se efectuează conducerea navei. ♦ Frânghie subțire folosită la înfășurarea capătului unei parâme. 5. Cerere prin care o persoană, o întreprindere etc. solicită livrarea unui anumit produs, executarea unei lucrări sau prestarea unui serviciu. ◊ Loc. adj. De comandă = care este sau a fost executat după indicațiile date de client. – Din fr. commande.
COMÂNDÁ, comấnd, vb. I. Tranz. (Înv.) A face comândul; a îngriji de cele necesare pentru comând. – Lat. commandare (= commendare).
A COMANDÁ cománd tranz. 1) (armate, trupe, detaşamente etc.) A conduce, exercitându-şi autoritatea printr-o comandă. 2) (acţiuni) A anunţa printr-o comandă sau printr-un semnal. 3) (urmat de o propoziţie complementară) A cere în mod autoritar şi oficial; a porunci; a ordona; a dispune. 4) (îmbrăcăminte, încălţăminte, obiecte, lucruri) A cere să producă la comandă; a porunci. 5) (mâncare, băuturi) A solicita, făcând comandă într-un local de consum. /<fr. commander
COM//ÁNDĂ ~énzi f. 1) Dispoziţie, scrisă sau orală, emisă de o autoritate sau de o persoană oficială, spre a fi îndeplinită de cei vizaţi; ordin; poruncă. A da ~. ♢ Ton de ~ ton poruncitor. La ~ la cererea şi după dorinţa unui superior. 2) Funcţie de conducere militară. ♢ A lua ~anda a fi numit la conducerea unei acţiuni militare. 3) Cerere prin care se solicită livrarea unui produs, executarea unei lucrări sau prestarea unui serviciu. 4) Marfă comandată. 5) Operaţie prin care se manevrează un sistem tehnic. ~ programată. ~ manuală. 6) Element al unui mecanism care asigură funcţionarea ansamblului. ♢ Semnal de ~ semnal transmis de dispozitivele automate pentru a determina desfăşurarea unui proces tehnic. Panou (sau tablou) de ~ placă pe care sunt centralizate toate dispozitivele de comandă. [G.-D. comenzii] /<fr. commande
A COMÂND//Á ~éz tranz. pop. A da în calitate de comând. /<lat. commandare
Cuvântul "comânda" are 7 litere: A C D M N O Â
Nu au fost găsite anagrame pentru comândaCuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la comânda:
Cuvinte mai scurte formate din literele cuvântului comânda:
ac
ca
cad
dac
comand
codam
codan
adânc
coda
cam
mac
manco
mocan
mânca
amoc
coma
moca
ocna
oac
oca
da
dam
mda
donam
nomad
moda
dan
anod
dona
oda
am
noma
amân
mâna
an
na
comând
când
cod
doc
con
domn
dom
mod
nod
do
mân
om
no
Vezi cuvinte care încep cu comânda, cuvinte care se termină cu comânda sau cuvinte care conțin comânda