Definiții pentru coma

CÓMA, come, s. f. (Fiz.) 1. Aberație a sistemelor optice care constă în apariția unei imagini în formă de cometă. 2. Aberație a lentilelor electronice, caracterizată prin apariția unei estompări spre periferia imaginii. – Din fr. coma.

CÓMĂ1, come, s. f. Pierdere totală prelungită a cunoștinței, a sensibilității și motricității, asemănătoare cu un somn adânc, provocată de o ruptură a vaselor creierului, de diabet, de uremie sau de alte boli. ♦ (Impr.) Agonie. ◊ (Arg., loc. adj. și adv.) De comă = extraordinar, nemaipomenit. – Din fr. coma.

CÓMĂ2, come, s. f. 1. Cel mai mic interval muzical, greu perceptibil pentru auz; semn folosit pentru a indica în muzica instrumentală frazarea, iar în muzica vocală locurile unde se respiră. 2. (Germanism, reg.) Virgulă. – Din germ. Komma, fr. comma.

CÓM//Ă1 ~e f. Pierdere a cunoştinţei în timpul unei boli grave, provocată de o reprimare a funcţiilor sistemului nervos central. ~ diabetică. ~ apoplectică. ♢ A fi în ~ a fi în agonie. [G.-D. comei] /<fr. coma

CÓM//Ă2 ~e f. muz. Cel mai mic interval muzical perceput de auz. /<germ. Komma, fr. comma