Definiții pentru consacrat

CONSACRÁ, consácru, vb. I. Tranz. 1. A pune la dispoziție, a dărui cu totul; a închina, a destina. ♦ Tranz. și refl. A (se) dedica, a (se) devota. 2. A stabili; a consfinți. – Din fr. consacrer, lat. consecrare.

CONSACRÁT, -Ă, consacrați, -te, adj. 1. Stabilit, consfințit prin uz sau prin tradiție; destinat. 2. (Despre oameni) Care este considerat ca o autoritate într-un anumit domeniu, care se bucură de recunoaștere unanimă. – V. consacra.

A CONSACRÁ consácru tranz. 1) (opere proprii) A destina printr-o dedicaţie; a închina; a dedica. 2) (viaţă, tinereţe etc.) A oferi în întregime; a dedica; a destina. 3) (acte, hotărâri etc.) A recunoaşte ca fiind valabil; a valida; a consfinţi. 4) A face să se consacre; a statornici; a consfinţi; a încetăţeni; a înrădăcina; a împământeni. /<fr. consacrer, lat. consecrare

A SE CONSACRÁ mă consácru intranz. 1) (despre idei, obiceiuri etc.) A intra adânc în uz; a deveni obişnuit; a se statornici; a se încetăţeni; a se împământeni; a se înrădăcina. 2) A se pune la dispoziţie în întregime; a se dedica; a se devota. /<fr. consacrer, lat. consecrare

CONSACRÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A CONSACRA. 2) (despre persoane) Care are merite deosebite într-un anumit domeniu; recunoscut ca fiind o autoritate într-un anumit domeniu. /v. a consacra