Definiții pentru corespondența
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru corespondența:
CORESPONDÉNT, -Ă, corespondenți, -te, s. m. și f., adj. I. S. m. și f. 1. Persoană care colaborează la un ziar sau la o publicație periodică, trimițând spre publicare informații din locul unde se află. 2. Persoană care, în lipsa părinților unui elev, are răspunderea acestuia față de autoritățile școlare. 3. (Rar) Persoană cu care cineva este în corespondență. II. Adj. (În sintagmele) Membru corespondent = membru al unei academii sau al altei instituții științifice având aceleași obligații și drepturi ca și un membru activ, cu excepția dreptului de a vota pe viitorii membri, care este numai consultativ. Unghiuri corespondente = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri, egale între ele, formate de aceeași parte a unei secante care taie două drepte paralele. – Din fr. correspondant.
CORESPONDÉNȚĂ, corespondențe, s. f. I. 1. Schimb (regulat) de scrisori între două sau mai multe persoane. ♦ Totalitatea scrisorilor schimbate între două persoane. ♦ Conținutul unei scrisori. 2. Relatare a faptelor petrecute într-o localitate, făcută de corespondentul unui ziar, al unei reviste, al unui post de radio, de televiziune etc. II. 1. Raport, legătură între lucruri, fenomene, organe, părți ale unui întreg care se potrivesc între ele; concordanță, armonie. 2. (Lingv.) Raport constant existent între două unități lingvistice. ◊ Corespondența timpurilor = raportul de timp dintre predicatul unei propoziții subordonate și predicatul regentei. 3. (Mat.) Relație între două mulțimi, conform căreia fiecare element al unei mulțimi este pus în legătură cu unul sau mai multe elemente din cealaltă mulțime. 4. (În sintagma) Corespondența conturilor = schimbul de scrisori, legătura reciprocă dintre conturi care reflectă aceeași operație economică. [Var.: (înv.) corespondínță s. f.] – Din fr. correspondance.
CORESPONDÉN//T1 ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. 1) Colaborator la o publicaţie periodică sau la un centru de informaţii care furnizează ştiri din localitatea în care se află. 2) Persoană care întreţine relaţii epistolare cu cineva. /<fr. correspondant
CORESPONDÉN//T2 ~tă (~ţi, ~te): Membru ~ membru al unei academii sau instituţii ştiinţifice cu drept de vot consultativ. 2): Unghiuri ~te unghiuri formate de două drepte paralele tăiate de o secantă şi situate de aceeaşi parte a secantei, unul fiind intern, iar altul extern. /<fr. correspondant
CORESPONDÉNŢ//Ă ~e f. 1) Schimb de scrisori. ~ oficială. ♢ A învăţa prin ~ a învăţa fără a-şi întrerupe activitatea în câmpul muncii. 2) Totalitate de scrisori primite sau expediate. 3) Cronică realizată într-o publicaţie periodică de un corespondent. 4) Dependenţă reciprocă; interdependenţă; corelaţie. [G.-D. corespondenţei] /<fr. correspondance
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)CORESPONDÉNȚĂ, corespondențe, s. f. I. 1. Schimb (regulat) de scrisori între două sau mai multe persoane. ♦ Totalitatea scrisorilor schimbate între două persoane. ♦ Conținutul unei scrisori. 2. Relatare a faptelor petrecute într-o localitate, făcută de corespondentul unui ziar, al unei reviste, al unui post de radio, de televiziune etc. II. 1. Raport, legătură între lucruri, fenomene, organe, părți ale unui întreg care se potrivesc între ele; concordanță, armonie. 2. (Lingv.) Raport constant existent între două unități lingvistice. ◊ Corespondența timpurilor = raportul de timp dintre predicatul unei propoziții subordonate și predicatul regentei. 3. (Mat.) Relație între două mulțimi, conform căreia fiecare element al unei mulțimi este pus în legătură cu unul sau mai multe elemente din cealaltă mulțime. 4. (În sintagma) Corespondența conturilor = schimbul de scrisori, legătura reciprocă dintre conturi care reflectă aceeași operație economică. [Var.: (înv.) corespondínță s. f.] – Din fr. correspondance.
CORESPONDÉN//T1 ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. 1) Colaborator la o publicaţie periodică sau la un centru de informaţii care furnizează ştiri din localitatea în care se află. 2) Persoană care întreţine relaţii epistolare cu cineva. /<fr. correspondant
CORESPONDÉN//T2 ~tă (~ţi, ~te): Membru ~ membru al unei academii sau instituţii ştiinţifice cu drept de vot consultativ. 2): Unghiuri ~te unghiuri formate de două drepte paralele tăiate de o secantă şi situate de aceeaşi parte a secantei, unul fiind intern, iar altul extern. /<fr. correspondant
CORESPONDÉNŢ//Ă ~e f. 1) Schimb de scrisori. ~ oficială. ♢ A învăţa prin ~ a învăţa fără a-şi întrerupe activitatea în câmpul muncii. 2) Totalitate de scrisori primite sau expediate. 3) Cronică realizată într-o publicaţie periodică de un corespondent. 4) Dependenţă reciprocă; interdependenţă; corelaţie. [G.-D. corespondenţei] /<fr. correspondance
Cuvântul "corespondența" are 13 litere: A C D E E N N O O P R S Ț
Nu au fost găsite anagrame pentru corespondențaVezi cuvinte care încep cu corespondența, cuvinte care se termină cu corespondența sau cuvinte care conțin corespondența