Definiții pentru cosiți

COSÍT s. n. 1. Faptul de a cosi. 2. Timpul în care se cosește, vremea coasei. – V. cosi.

COSÍ, cosesc, vb. IV. 1. Tranz. A tăia (cu coasa sau cu o mașină agricolă) plante de nutreț, cereale etc. ♦ Fig. a distruge, a nimici, a omorî. 2. Refl. A lovi, în mers, un picior de celălalt. ♦ (Despre manșeta pantalonilor) A se roade. – Din sl. kositi.

COȘÍ, coșesc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre piele) A se bășica, a se umfla în urma unei lovituri. ◊ Expr. (Tranz.) A coși în bătaie (pe cineva) = a bate zdravăn (pe cineva). – Din coș2.

A COS//Í ~ésc tranz. 1) (cereale, plante de nutreţ) A tăia de la rădăcină cu coasa. 2) (persoane) A omorî în masă (în urma unui război, unor epidemii etc.); a zeciui; a decima. /<sl. kositi

A SE COS//Í mă ~ésc intranz. 1) A lovi în mers picior de picior. 2) (despre manşeta pantalonilor) A se roade în timpul mersului. /<sl. kositi

COSÍT n. 1) v. A COSI. 2) Vremea coasei; timpul secerişului. /v. a cosi

A SE COŞ//Í se ~éşte intranz. pop. 1) (despre piele) A se băşica în urma unei lovituri. 2) (despre vopsea, tencuială etc.) A se desprinde (de pe o suprafaţă) prin umflare; a se scoroji; a se coji; a se coşcovi. /Din coş