Definiții pentru coșea

COÁSE, cos, vb. III. Tranz. 1. A fixa, a prinde între ele părțile unei haine sau un petic, un nasture etc. la o haină, trecând prin ele un fir de ață cu ajutorul unui ac. ◊ Expr. A coase petic de petic = a fi zgârcit. 2. A broda. 3. (Med.) A împreuna (cu un fir de mătase, de intestin preparat anume etc. și cu un ac special) marginile unei plăgi. – Din lat. pop. cosere (= consuere).

COSÍ, cosesc, vb. IV. 1. Tranz. A tăia (cu coasa sau cu o mașină agricolă) plante de nutreț, cereale etc. ♦ Fig. a distruge, a nimici, a omorî. 2. Refl. A lovi, în mers, un picior de celălalt. ♦ (Despre manșeta pantalonilor) A se roade. – Din sl. kositi.

COȘÍ, coșesc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre piele) A se bășica, a se umfla în urma unei lovituri. ◊ Expr. (Tranz.) A coși în bătaie (pe cineva) = a bate zdravăn (pe cineva). – Din coș2.

A COÁSE cos tranz. 1) (bucăţi de ţesătură, piese de îmbrăcăminte, de încălţăminte etc.) A prinde printr-o cusătură. ~ nasturii. ~ mâneca. 2) (obiecte de îmbrăcăminte, de încălţăminte, de rufărie) A confecţiona dintr-un material textil cu ajutorul unui ac cu aţă. 3): ~ la gherghef a orna cu broderii. 4) med. (marginile unei plăgi) A împreuna cu un fir special. [Sil. coa-se] /<lat. cosere

A COS//Í ~ésc tranz. 1) (cereale, plante de nutreţ) A tăia de la rădăcină cu coasa. 2) (persoane) A omorî în masă (în urma unui război, unor epidemii etc.); a zeciui; a decima. /<sl. kositi

A SE COS//Í mă ~ésc intranz. 1) A lovi în mers picior de picior. 2) (despre manşeta pantalonilor) A se roade în timpul mersului. /<sl. kositi

A SE COŞ//Í se ~éşte intranz. pop. 1) (despre piele) A se băşica în urma unei lovituri. 2) (despre vopsea, tencuială etc.) A se desprinde (de pe o suprafaţă) prin umflare; a se scoroji; a se coji; a se coşcovi. /Din coş