Definiții pentru cronici

CRÓNIC, -Ă, cronici, -ce, adj. (Despre boli) Care are o evoluție lentă, care are un caracter de durată. ♦ Fig. Care se prelungește multă vreme și nu mai poate fi ușor înlăturat. – Din fr. chronique, lat. chronicus.

CRÓNICĂ, cronici, s. f. 1. Lucrare cu caracter istoric, obișnuită mai ales în evul mediu, care cuprinde o înregistrare cronologică a evenimentelor sociale, politice și familiale; letopiseț, hronic. 2. Articol de ziar sau de revistă care comentează evenimente politice, sociale și culturale de actualitate. ♦ Scurtă comunicare oficială privind schimbări în componența guvernului, mișcări în corpul diplomatic etc. – Din lat. chronica, fr. chronique.

CRÓNI//C ~că (~ci, ~ce) 1) (despre boli) Care durează de mult timp; cu evoluţie lentă şi de durată. 2) fig. Care se prelungeşte multă vreme; de lungă durată. /<fr. chronique

CRÓNI//CĂ -ci f. 1) Lucrare cu caracter istoric în care evenimentele sunt expuse în ordine cronologică; letopiseţ; anale. 2) Scurtă comunicare (în ziar, la radio, televiziune) care comentează evenimentele la ordinea zilei. [G.-D. cronicii] /<fr. chronique, lat. chronica