Definiții pentru cuviință
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru cuviință:
CUVIÍNȚĂ, cuviințe, s. f. Regulă de bună conduită, atitudine sau purtare cuviincioasă; politețe, decență. ◊ Loc. adv. După cuviință = așa cum trebuie. ◊ Expr. A găsi (sau a crede, a socoti) de cuviință = a găsi, a crede etc. că e bine, potrivit. Cele de cuviință = cele trebuincioase, cele ce se cuvin. [Pr.: -vi-in-] – Lat. convenientia.
CUVIÍNŢ//Ă ~e f. Conduită unanim acceptată; purtare cuviincioasă. ♢ A găsi (a crede, a socoti) de ~ a crede că este potrivit. După ~ după cum se cuvine. Bună-~ atitudine cuviincioasă; decenţă. [G.-D. cuviinţei; Sil. -vi-in-] /<lat. convenientia
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)CUVIÍNŢ//Ă ~e f. Conduită unanim acceptată; purtare cuviincioasă. ♢ A găsi (a crede, a socoti) de ~ a crede că este potrivit. După ~ după cum se cuvine. Bună-~ atitudine cuviincioasă; decenţă. [G.-D. cuviinţei; Sil. -vi-in-] /<lat. convenientia
Cuvântul "cuviință" are 8 litere: C I I N U V Ă Ț
Nu au fost găsite anagrame pentru cuviințăCuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la cuviință:
O - voinicuță
Vezi cuvinte care încep cu cuviință, cuvinte care se termină cu cuviință sau cuvinte care conțin cuviință