Definiții pentru cuta

CUTÁ, cutez, vb. I. 1. Tranz. A încreți, a îndoi (adânc) un material textil, a-i face falduri, cute, crețuri; a plia, a drapa. ♦ Refl. (Despre scoarța pământului) A suferi o cutare2. 2. Refl. (Despre piele, mai ales despre cea de pe obraz) A se zbârci; a se rida; p. ext. (despre oameni) a îmbătrâni. – Din cută.

CÚTĂ, cute, s. f. 1. Îndoitură (adâncă) într-un obiect de îmbrăcăminte; încrețitură, fald, creț, pliu. ♦ Urmă, dungă rămasă pe o țesătură sau pe o hârtie în locul unde au fost îndoite. ♦ Încrețitură a scoarței pământului, formată sub acțiunea forțelor tectonice. 2. Zbârcitură (a obrazului); rid, creț. – Din bg. kuta.

A CUT//Á ~éz tranz. 1) (rochii, fuste, ţesături) A înzestra cu cute; a plisa. 2) A face să se cuteze. /Din cută

A SE CUT//Á mă ~éz intranz. 1) (despre produse textile, confecţii etc.) A face cute. 2) (despre scoarţa terestră) A se deforma în cute sub acţiunea proceselor interne. 3) (despre piele, faţă etc.) A căpăta cute; a se încreţi; a se zbârci; a se rida. /Din cută

CÚT//Ă ~e f. 1) Îndoitură la un material textil sau la un obiect de îmbrăcăminte. 2) Încreţitură a pielii (mai ales pe faţă); rid; zbârcitură; creţ. 3) Încreţitură a scoarţei pământeşti, apărută sub acţiunea forţelor tectonice. /<bulg. kuta