Definiții pentru dăscălire
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru dăscălire:
DĂSCĂLÍ, dăscălesc, vb. IV. 1. Tranz. A învăța, a povățui, a sfătui; p. ext. a mustra, a dojeni, 2. Tranz. A bate capul (cuiva); a cicăli. 3. Intranz. (Rar) A exercita profesiunea de dascăl, a funcționa ca dascăl. – Din dascăl.
DĂSCĂLÍRE, dăscăliri, s. f. Acțiunea de a dăscăli și rezultatul ei. – V. dăscăli.
A DĂSCĂL//Í ~ésc 1. tranz. 1) înv. (persoane) A face să capete anumite cunoştinţe şi deprinderi; a învăţa; a instrui. 2) (persoane) A trata cu dojeni; a mustra; a probozi. 3) fam. A trata cu poveţe; a sfătui; a îndruma; a povăţui; a învăţa. 2. intranz. A practica ocupaţia de dascăl; a fi dascăl. /Din dascăl
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)DĂSCĂLÍRE, dăscăliri, s. f. Acțiunea de a dăscăli și rezultatul ei. – V. dăscăli.
A DĂSCĂL//Í ~ésc 1. tranz. 1) înv. (persoane) A face să capete anumite cunoştinţe şi deprinderi; a învăţa; a instrui. 2) (persoane) A trata cu dojeni; a mustra; a probozi. 3) fam. A trata cu poveţe; a sfătui; a îndruma; a povăţui; a învăţa. 2. intranz. A practica ocupaţia de dascăl; a fi dascăl. /Din dascăl
Cuvântul "dăscălire" are 9 litere: C D E I L R S Ă Ă
Anagrame pentru dăscălire:
Cuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la dăscălire:
Vezi cuvinte care încep cu dăscălire, cuvinte care se termină cu dăscălire sau cuvinte care conțin dăscălire