Definiții pentru datoriile

DATORÍE, datorii, s. f. 1. Sumă de bani sau orice alt bun datorat cuiva. ◊ Loc. adv. Pe datorie = pe credit. ◊ Expr. A se băga în datorii = a face datorii, a se îndatora. A se îngloda (sau a se îneca) în datorii = a se împrumuta cu sume mari, care nu mai pot fi restituite. 2. Obligație legală sau morală; îndatorire. ◊ Loc. adv. De (sau din) datorie = din obligație, pentru că trebuie. La datorie = în locul unde te cheamă obligațiile (de serviciu). ◊ Expr. A fi de datoria cuiva să... = a fi obligația cuiva să... A crede de datoria sa să... = a se crede obligat să... – Dator + suf. -ie.

DATORÍ//E ~i f. 1) Bun datorat cuiva. ♢ A se îngloda în ~i a avea datorii mari. 2) Sarcină morală sau materială obligatorie; îndatorire; angajament; obligaţie. ♢ A-şi face ~a a se achita (faţă de cineva). La ~ acolo unde este obligat să fie. A fi de ~a cuiva a ţine de obligaţia cuiva. Din ~ din obligaţie. [Art. datoria; G.-D. datoriei; Sil. -ri-e ] /dator + suf. ~ie